\'Spiritual vorbind, Teodor Baconschi e un conservator de vana crestina privind cu mefienta la spectacolul modernitatii.
Daca vom continua sa ne exercitam \'drepturile\' in detrimentul cadrului teologico-politic furnizat de natiune, daca tirania majoritatii hipnotizate se va agrava prin deriva parlamentarismului demagogic, atunci partea asiatic-infantila a sufletului nostru colectiv o va sufoca pe cea europeana, maladiv slabita de comunism.“ - Teodor BACONSCHI.
Se cuvine sa trecem de la democratia originala, la cea originara, care asaza cetateanul in mijlocul cetatii.
Intr-un asemenea aranjament unilateral, locul cetatenilor lucizi e ocupat de \'idiotii utili\', care nu mai sunt aserviti prin ucaz (ca inainte de 1989), ci prin betia \'opiniei\' fara urmari.
Invocarea generica a \'drepturilor\' e doar o sursa de flaterie narcisica. [...] Ca orice pesimist care se respecta, nutresc inca speranta ca scandaloasele patologii ale spiritului comunitar pot fi vindecate: prin curajul de a pipai cauzele sale profunde, dar si prin satirizarea noului conformism \'religios\', intim legat de postmodernitatea dogmatica si de absolutizarea tuturor \'drepturilor\', in detrimentul oricaror \'responsabilitati\'.
Cand vii din iad, purgatoriul e plin de miresme.
Or, atata timp cat trecutul recent duhneste de barbaria bolsevica, e aproape imposibil sa nu fii relativ multumit cu situatia prezenta.
Ele preamaresc banalitatea trecutului preferabil: \'\'inainte era mai bine\', \'un nou Ev Mediu\' si celelalte. [...] Admit ca pozitiile rigid \'traditionaliste\' au defectul paseismului.
S-ar spune ca necunoscutul nu se opune cunoscutului, cat aptitudinii de a recunoaste.
In ciuda stramtorarii sufletesti pe care o resimte in mijlocul epocii, i se potrivesc cuvintele pe care Carl Schmitt, intr-un acces de luciditate sufe-rinda, le scria in franceza in jurnalul tinut in anii de ocupatie: \'Tout ce qui arrive est adorable\'.“ - SORIN LAVRIC \'Necunoscuti noua insine si altora, cucerim pas cu pas un spatiu necunoscut lui insusi si noua insine.
Teodor Baconschi nu e un spirit morocanos otravit de amaraciune, ci o fire mansueta judecand cu clementa aberatiile contemporane.
De altminteri, de la un intelectual care si-a dat doctoratul cu o teza Despre tema rasului in patristica greaca nu te poti astepta la mina posaca a unui observator atrabiliar, care zugraveste totul in tente negre.
Mai mult, autorul nu are predispozitii elegiace si nu-l poti banui ca aureste trecutul in numele anomaliilor prezentului.
Numai ca in Teodor Baconschi intalnim un critic moderat, fara vehemente polemice, tonul sau neatingand vreodata intensitatea diatribei.
In fond, nu se simte in largul lui in epoca noastra, avand ceva dintr-un intrus care nu poate rezista prezentului decat criticandu-l.
Superstitia progresului il irita, laicizarea crescanda o deplange, tirania mass-media o repudiaza, iar exhibitionismul de pe retelele de socializare il predispune la stenahorie. \'Spiritual vorbind, Teodor Baconschi e un conservator de vana crestina privind cu mefienta la spectacolul modernitatii
