A vorbi Despre omul frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara! Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire.
A. - Da, ce e? - Moare bunicul! Moare bunicul! Veniti de urgenta! Moare bunicul! - Cati ani are bunicul? - 76, zic, si telefonul s-a inchis. - Da, mi-a raspuns o voce, rece, indiferenta. -Alo! Salvarea?, am strigat disperat.
Cu mana tremuranda am format numarul de telefon.
Tineam strans intre degete fisa de telefon, de parca ar fi fost ultima picatura de viata a nasului meu.
Am vazut doua sticle de lapte, pe care le-am pus sub telefon si pe care m-am urcat, cu o dexteritate nascuta doar de groaza.
Era atarnat mult mai sus decat as fi putut ajunge cu mana.
Prin ploaia marunta am vazut telefonul public prins de un perete.
Du-te si cheama Salvarea! Spune-le sa vina repede, ca mor! Si astfel, m-am pomenit alergand cu pasii mei micuti prin ploaie, incercand sa intrec moartea, care ameninta viata nasului meu, si sa ajung Salvarea. - Uite, iti dau o fisa, sa dai un telefon. - Ce sa fac?, l-am intrebat disperat.
Disperat, m-am imbracat la repezeala cu ce-am gasit.
Cheama Salvarea! Eram singur acasa.
Am sa mor.
Aveam doar sapte anisori, cand nasul meu imi deschide intr-o dimineata usa si-mi spune disperat: - Ma simt rau.
Dar sa ne intoarcem la inceputul povestii.
De-atunci am stiut ca memoria frumosului este izbavitoare si ca este un dar hristic.
De-atuncea stiu ca memoria unor lucruri marete poate sa infrumuseteze un prezent meschin.
Incepusem sa gasesc lumina de ieri, trecutul apus.
Tin minte si acum, niste carti vechi, editate de Fundatiile Regale.
In trei saptamani termi nam de citit Trilogia valorilor si Trilogia culturii.
Nasul meu a tacut, dupa care s-a uitat la mine si mi-a spus: - Si tu zici ca omul asta este stupid? Pai, hai sa vedem ce cauta! Apoi, am primit cea mai frumoasa lectie Despre memorie si nostalgia amintirii. - Pai, uite, domnule, ce versuri scrie: Caut,/ nu stiu ce caut./Caut lumina de ieri,/ trecutul apus. - Si de ce e stupid ma?, m-a intrebat din nou nasul meu. - Lucian Blaga, am raspuns. - Cum il cheama?, m-a intrebat.
Mai tarziu, fiind in liceu si venind acasa, m-a intrebat: - Ce-ai invatat astazi? - Despre un poet stupid.
Ma corectase.
Nasul meu dadea vietii un sens catre frumos.
Am citit-o speriat si evident ca n-am inteles nimic; dar de-atunci am retinut, din privirea lui, obligatia fiecarei fiinte umane de a cunoaste povestea lui Don Quijote.
Cum ai sa stii ce e iubirea? Peste cateva zile, primeam cartea Don Quijote, din partea lui.
Pai, atunci, ce fel de viata o sa duci? , mi-a raspuns nasul.
Cum, tu nu stii de Don Quijote? Nu stii de Dulcineea din Tobozo? Nu, am raspuns eu, simtindu-ma din ce in ce mai vinovat.
Intr-o zi, cand aveam vreo opt ani, m-a intrebat: Ai citit Don Quijote? Nu, am raspuns eu.
Boala ii vulnerabilizase si mai mult fiinta sensibila si, cu toate astea, nu uita sa traiasca zilnic frumosul.
Raportul sau cu propria-i respiratie, deci cu viata, era gradat in fiecare zi: avea un singur plaman.
Fusese constrans sa-si opereze un plaman.
Saracia il incoltise din toate partile si se transformase in boala.
Comunistii il saracisera cu totul, nu-l lasasera sa-si profeseze meseria de avocat, si-atunci, din disperare, se apucase sa predea matematica.
Apartinea marii familii de boieri Gabrielescu: bunicul lui facuse parte din Junimea , alaturi de Titu Maiorescu.
Aveam un nas, Dan Gabrielescu.
La moda este omul util, la moda este omul eficient.
omul frumos nu mai este la moda.
De fapt, lucrul cel mai important, in epoca pe care o traim, este sa avem capacitatea sa recunoastem omul Frumos.
omul frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva.
omul frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oceanul de neomenesc care vine.
In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmura sub marsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina ofensiva.
A vorbi Despre omul frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara! Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire
