Nu mai este ce-a fost satul nu mai este cel pe care il stim din povestile bunilor si strabunilor.
Aici in Tara Oasului cea fabuloasa si contrastanta si cu un farmec aparte Sa facem cunostinta asadar cu acest tinut.
Povestea idilica a satului romanesc in nuate pastel nu-si are locul aici.
De unde forta aceasta De unde atata putere de a riposta in fata taisului istoriei fara sa plece capul Din rasuflul dacilor cei ce respirau liberi pe aceste meleaguri Din credinta in Dumnezeu Din credinta in dreptate Din toate la un loc a luat oseanul si involburarea sangelui lupilor dacici si puterea rugaciunii si forta naturii dezlantuite in culori si vibratii.
Si ca si cum nu ar ajunge tropotul tapuritura spinteca vazduhul inalt tot mai inalt.
Prin dantul apasat ce cutremura pamantul si inalta simtirea.
Corzile plesnesc una cate una dar strigatul razbate ca un tipat frenetic al dorintei de nu fi lasat uitarii.
Prin arcusul tinut strans si tras cu forta peste gatul sugrumat al ceterii.
Cum sa te faci auzit in lume Prin rosu aprins prin contrastul tare cu verdele prin stralucirea margelelor si greutatea costumului care te apasa cu picioarele pe pamant.
Ramane pe chip naduful si dorul dreptatii desenat intr-o harta de cute si riduri.
Nu e loc de ele in grija cea de toate zilele.
Oseanul ploaie de vara in ropot varful colinei si taisul coasei cuta verticala dintre sprancene gandul ascuns si nerostit Blandetea si candoarea se tocesc in asprimile vremilor.
Dar satul Despre care facem vorbire este unul care cuprinde o intreaga Tara cea a Oasului o lume a contrastelor a gestului scurt si cuprinzator a vorbei zgarcite dintre taceri lungi.
Iti vine sa pui degetul pe buze sshhh Nu tulbura linistea satului Lasa-l in somnul lui dulce Si speri ca nevorbind de el va ramane asa neatins de negurile zilelor de azi.
Paradoxal dar in ciuda transformarilor iremediabile sufletul satului osenesc exista In gandurile celor de azi imaginea satului traditional staruie in linistea serii intrerupta rar de cate-o talanga.
Ce-o fi insemnand sufletul satului Batranii purtatori ai amintirilor altor vremuri Paginile de carte ideile sau obiectele cu miros de alta lume Ori poate costumul popular cel atarnat ca un trup fara de suflet in casa-muzeu Sau sesul sau magura sau vaile padurea si iarba tarcul oilor si gustul casului Cu ultimele puteri incearca sa se strecoare facandu-si loc in constructiile noi impunatoare sau in portul popular epatant sau in nuntile fastuoase.
Sufletul satului insa nu s-a stins.
Oamenii inseamna satul iar oamenii sunt altii si altii si altii.
Dar e firesc oarecum.
Nu mai este ce-a fost satul nu mai este cel pe care il stim din povestile bunilor si strabunilor
