Mereu persista zvonul rautacios ca traducatori se fac cei care nu au reusit sa scrie ei insisi.
Traducere din limba spaniola de Ilinca Ilian..
O carte despre splendoarea si mizeria traducerii, redactata in linia artei conceptuale, scrisa, vorbita, gindita de doi oameni inteligenti, pe cit de cultivati pe atit de nonconformisti.
O carte in care se perinda fantomele lui Proust , Musil , Gombrowcz , des Forets, Bernhardt , dar si ale traducatorilor acestora, care depun cu totii marturie despre conditia fantomatica a scrisului, despre "dulceata misterului" fara de care literatura ar deveni simpla birocratie, arhivistica sau flecareala.
Ambii, marcati de experienta conditiei de straini, pe care o descopera ca fiind definitorie pentru orice practician al scrisului - scriitor, traducator - in virtutea constiintei ca scrisul este inainte de toate o marturie a radicalei lipse de apartenenta la o limba (comuna).
Ea, Ariana Harwicz, o argentiniana stabilita in Franta; el, Mikael Gomez Guthart, un francez cu radacini argentiniene care se stabileste temporar la Buenos Aires pentru a reveni fortat in tara natala.
O conversatie intre o scriitoare si un traducator.
Oricum ar fi, cred ca in acest secol s-a petrecut o schimbare in legatura cu figura scriitorului-traducator.
Sau o postura intermediara, un celebru traducator spaniol afirma ca traducerea e un gen literar in sine.
Si sint altii care afirma ca adevaratul scriitor e traducatorul.
Mereu persista zvonul rautacios ca traducatori se fac cei care nu au reusit sa scrie ei insisi
