Fragment din Introducere, de Amita BhoseOri de cate ori m-am referit la Buddha, mi-am adus aminte de o poezie a lui Tagore, in care marele nostru poet si marele adorator al Inteleptului a relatat o legenda buddhista, poezie pe care am citit-o in manualul meu de clasa a V-a.
Intr-o dimineata de iarna, cand nicaieri nu se vedea nici un fir de floare, un gradinar zari un lotus care inflorise prin cine stie ce minune.
Niciodata nu te va chinui ura, daca nu te gandesti la cei care ti-au facut rau".
Sfaturile....
Egoismul este tristetea cea mai mare; linistea este fericirea cea mai profunda"Primul cant ne invata: "Niciodata nu vei scapa de ura, daca tot mereu te gandesti - acela m-a injurat, acesta m-a batut, el m-a intrecut sau el mi-a furat bunurile.
Asa vom fi fericiti".
Se explica mai departe: "Nu este focul mai cumplit decat patima; nu este raul mai puternic decat ura.
Zgarcitul trebuie tratat cu generozitate, mincinosul, cu adevar".
In cantul XV dedicat Fericirii, se spune: "Sa nu uram pe nimeni, chiar daca traim intre oameni care ne urasc.
Cu zambetul pe buze, Profetul i-a raspuns: "Imi pare rau ca am pierdut un prieten".
Ideea apare intr-o poezie din Dhammapada: "Supararea trebuie supusa calmului; raul trebuie supus binelui.
Odata, un om arogant si-a permis sa i se adreseze lui Buddha intr-un mod jignitor.
Daca lucrarea pastreaza si transmite spiritul buddhist, este inutil sa ne ocupam de polemici.
Filosoful indian Sarvepalli Radhakrishnan se refera la o anecdota.
Au fost enuntate pareri ca unele versuri puteau sa fie adaugate ulterior de alte persoane.
Versiunea indiana a textului are 423 de distihuri, aranjate tematic in 26 de capitole.
Astfel, titlul poate fi tradus ca "Temelia legii", "Calea dreptatii" sau "Rostirea religioasa". ªi pada are multiple sensuri - cale, temelie, vers.
Dhamma provine din cuvantul sanscrit dharma - lege, religie, dreptate etc.
Poarta titlul Dhammapada.
Colectia sfaturilor lui Buddha, insirate in poezii scurte, exista in limba pali - limba veche indiana folosita in canoanele buddhiste, precum si in tibetana si chineza.
Nici nu pot sa-mi imaginez ce au simtit oamenii de acum 2500 de ani cand ei l-au vazut si l-au auzit pe Buddha.
Invataturile marelui Intelept au circulat multa vreme pe cale orala; au fost inregistrate in scris mult mai tarziu, probabil in mileniul care a urmat.
Uitand de bani, omul a pus lotusul la picioarele Inteleptului.- Ce vrei, baiatule? l-a intrebat Buddha cu nemarginita-i compasiune.- Doar binecuvantarea ta, Maiestre! i-a raspuns gradinarul.
Cat l-am invidiat pe acel personaj din poveste.
Era fericirea intruchipata. - Ce-ar fi sa-i vand floarea chiar lui Buddha, ca sa castig si mai mult! si-a zis el.
Ajungand in parc, l-a vazut pe Iluminat asezat sub un copac.
In timp ce ei doi se disputau, fiecare oferindu-i gradinarului cate o suma incredibila, el s-a razgandit.
Dar se afla si un bogatas care avea acelasi gand.
Regele, care tocmai iesise in intampinarea lui Buddha, s-a bucurat sa gaseasca o ofranda atat de potrivita, chiar neasteptata.
Omul a alergat la rege ca sa-i vanda floarea.
Fragment din Introducere, de Amita BhoseOri de cate ori m-am referit la Buddha, mi-am adus aminte de o poezie a lui Tagore, in care marele nostru poet si marele adorator al Inteleptului a relatat o legenda buddhista, poezie pe care am citit-o in manualul meu de clasa a V-a.
Intr-o dimineata de iarna, cand nicaieri nu se vedea nici un fir de floare, un gradinar zari un lotus care inflorise prin cine stie ce minune
