Recent, am citit un articol despre gerontologie, scris de o cercetatoare americana.
La varsta de 70 sau 80 de ani, cand parasim lumea activa, ne intrebam: si acum ?Munca si familia au disparut, prima printr-o pensie, care aduce numai banii pentru supravietuire, iar cealalta pentru ca dragii nostri copii si-au creat familiile lor si, uneori, pleaca in alte tari de pe glob.
Cum sa traim batranetea?Nu am solutii..
Ceea ce m-a atras, a fost comparatia dintre copilarie si batranete.
Pentru copilarie, societatea a creat tot felul de scoli – de la primara la universitara -, pregatind astfel trecerea de la jucarii la curtea celor mari.
Pentru batranete, insa, nu exista nici o masura de a pregati trecerea de la viata activa la cea pasiva.
La inceput, nu am fost de acord cu aceasta parere, pentru ca, daca cei mici au nevoie de pregatire, cei varstnici nu, pentru ca au o viata intreaga in spatele lor.
Cugetand mai profund, i-am dat dreptate gerontologei americane.
Recent, am citit un articol despre gerontologie, scris de o cercetatoare americana
