Mancam si supravietuim la propriu din boabele de grau pe care Dumnezeu ni le da inca, din mila Sa.
Cea de maine..? - Autorul.
Aceasta este realitatea de azi.
II suflam jos ca pe un fir de praf de pe remote-ul televizorului si soricelui internetului, ca pe ceva ce ar putea sa ne incurce tehnica asa de evoluata.
II dam la o parte de pe lentilele telescopului si microscopului ca sa vedem maiclar .
De-atata stiere nu stim stiinta BOBULUI de GRAU.
Ultima ORBIRE adeschiderii ochilorpromisa de Satana in Parandis...
Ultimii urmasi, experimentam aceeasi stare de euforie tragica a primilor nostri parinfi care au uitat de POMUL VIETII si s-au indreptat spre POMUL CUNOSTINTEI.
Destepti impotriva noastra.
Bastilizare prin tehnica. ln puscarie prin intennet.
Galaxiile ne ignora.
Electronii nu pn cont de noi.
Nu, n-au cazut spre eliberare, ci doar s-au mutat mai incolo, largind-o, dar cu ziduri si mai intarite.
Au cazut zidurile Bastiliei. lesim parca din puscarie pentru a ne da seama ca suntem in una mai mare si mai zavorata.
Ochii parca ni se deschid, dar pentru a vedea grozavii.
Ba nu, amar.
Duke.
Devastam de roadele lui, POMUL CUNOSTINTEI.
La zi.
Mancam si supravietuim la figurat din BOBUL de GRAU pus in miezul intunericului lumii noastre - Isus CHRISTOS, MANTUITORUL - care face rodire pentru vesnicie.
Mancam si supravietuim la propriu din boabele de grau pe care Dumnezeu ni le da inca, din mila Sa
