Silit de pandemie ca sa nu innebunesti in claustrarea impusa de autoritati am hotarat eu si Gabi sa purtam un Dialog online.
Gabriela Abaluta.
Iarta-ma dar trebuie sa ma opresc altfel o iau razna.
Pe de alta parte e in mine ceva ce ma impinge sa continui am impresia ca asa ii alin pe ei le dau un semn ca nu au fost singuri ca cineva incearca sa le ostoiasca suferintele chiar daca atat de tarziu.
E o povara prea grea pe care nu stiu daca o mai pot duce.
Imi este un dor cumplit de ei toti sufar pentru fiecare in parte port tristetea si dezamagirile lor in mine neimplinirile lor sunt si ale mele.
Ai dreptate tind sa ma invinovatesc pentru tot si pentru toate ca si cum as mai putea face ceva ca si cum as fi putut face ceva.
Constantin Abaluta Nu stiu daca aceste amintiri evocari sau ce-or fi ele folosesc la ceva nu stiu nici daca imi fac bine sau rau dar imi provoaca o suferinta cumplita.
Gabi la o alee linistita din spatele blocului unde nu se mai afla decat o centrala termica ciudata ce pare parasita ne aduce amandurora aminte de pustietatea hangarelor lui Chirico .
Eu la soseaua zgomotoasa.
Camerele au vederi diferite eu spre rasarit Gabi spre apus.
Camerele dau pe acelasi coridor al apartamentului de trei camere al unui bloc construit cu unul sau doi ani inainte de caderea tatucului ceausesc. n camera ei mult mai mica Gabi mi-a raspuns pe laptopul ei.
Stand deci in camera mea eu am tastat pe computerul mare.
Fiecare pe computerul propriu.
Silit de pandemie ca sa nu innebunesti in claustrarea impusa de autoritati am hotarat eu si Gabi sa purtam un Dialog online
