Ce este de facut atunci cand Diavolul – personajul terifiant si hulit, fascinant si adorat, dar intotdeauna primejdios – apare din zonele nelinistite si framantate ale presimtirii? Il „vedem” si stim exact cine este, iar afectul care ne cuprinde este zguduitor.
Care sunt cauzele si cum se manifesta posesia? Cum se articuleaza dispozitiile sufletesti ale cuiva in jurul unui spirit al psihicului obiectiv? Care sunt atitudinile cele mai potrivite cand ne confruntam cu asa ceva? Analiza in cheie jungiana a unei povesti de viata si a unor produse fantasmatice spontane sau intentionate (viziuni, vise, povesti) ne vor oferi o noua perspectiva atat asupra acestor chestiuni, cat si asupra propriei noastre evolutii psihice..
Fenomenul este, se pare, mult mai extins decat admite constiinta omului educat si popular in lumea culturii.
Suntem oare victimele unei nerozii iluzioniste? Raspunsul nu e nici simplu, nici categoric.
Diavolul se agata ca de un carlig de ceva ce ne apartine, Umbra, si se manifesta prin luarea in posesie.
Ce este de facut atunci cand Diavolul – personajul terifiant si hulit, fascinant si adorat, dar intotdeauna primejdios – apare din zonele nelinistite si framantate ale presimtirii? Il „vedem” si stim exact cine este, iar afectul care ne cuprinde este zguduitor
