„Dimineata pierduta este simbolul dureros al unei Romanii sacrificate timp de un secol pe altarul a doua razboaie si al comunismului.
Dimineata pierduta te arde, atatata de suflul magistral al unei proze incendiare.” (Andre Clavel, Lire).
De la un personaj la altul, de la Primul Razboi Mondial la perioada stalinista, de la un camp de lupta la inchisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria in manta rosie si neagra defileaza in aceasta «dimineata» pentru totdeauna pierduta.
Dar aceasta neobosita cartitoare cu limba ascutita stie sa-i asculte si pe altii si datorita acestui fapt avem parte de portrete magnifice...
La peste 70 de ani, aceasta femeie care munceste din greu pentru altii a asistat la cataclismele unei epoci pline de tradari si povesteste, povesteste, povesteste.
Desi aceste spectre sinistre o obsedeaza pe autoare, ea declanseaza sarabanda unei scriituri pitoresti, indracite, reinventand vorbirea populara si lirismul strazii intr-o tara unde limba de lemn era cosciugul imaginatiei: Vica, eroina Gabrielei Adamesteanu, este un om liber, pentru ca ea trancaneste la fel ca Bardamu, personajul lui Celine. „Dimineata pierduta este simbolul dureros al unei Romanii sacrificate timp de un secol pe altarul a doua razboaie si al comunismului
