Cand compari viata omului primitiv cu a celor din tarile civilizate de astazi, constati o prapastie imensa.
Azi se impodobeste cu haine scumpe si mintea lui se inalta dela preocuparile animalice de alta data, la chestiuni subtile, inventiuni minunate, descoperiri stiintifice, probleme ce merg pana la infinit: suflet, nemurirea lui, Dumnezeu, Creatorul lumilor!.
Azi isi procura hrana chiar peste necesar.
Azi, se rasfata in locuinte comode, ba chiar sumptuoase.
Gol, flamand, gonit de fiare, omul ratacea cand pe marginea marilor, ca sa culeaga ceeace valurile ii arunca – plante, sau animale – cand prin paduri ca sa culeaga fructele arborilor, cand prin campii, unde smulgea radacinile si tulpinele suculente ca sa-si astampere foamea.
In adevar, omul, in primele timpuri, fu asa de nestiutor ca isi ducea viata aproape ca un animal.
Cand compari viata omului primitiv cu a celor din tarile civilizate de astazi, constati o prapastie imensa
