Pamfletul îi pune în valoare pe cei capabili să triumfe.
POPESCU.
D.
R.
Așa cum a rămas același în fața tuturor condiționărilor istoriei. În ultimii ani, Fănuș Neagu ne-a oferit o uluitoare dovadă a indestructibilității sale sufletești – o dovadă teribilă a puterii sale de a rămâne același în fața tuturor condiționărilor biologice.
Fănuș a fost prietenul scriitorilor, prietenul gazetarilor, prietenul sportivilor! Fănuș Neagu ne aude acum și ne iartă pentru greșelile noastre.
Fănuș Neagu a scris într-o limbă despre care am putea spune că este dumnezeiască; așa că am putea conchide că încă din anii ’60 – Cel de Sus a lăsat Creația pe mâna lui Fănuș Neagu. În povestiri, în romane, în piese de teatru, în cronici sportive, Fănuș Neagu n-a știut ce este jumătatea de măsură, a spus ce-a vrut, niciodată indiferent față de adevăr, tot timpul probând și argumentând dreptul scriitorului de a fi scriitor.
Cornel UNGUREANU În viața de fiecare zi, precum și în fiecare rând așternut pe hârtie, Fănuș Neagu n-a renunțat niciodată la el însuși.
Dar credeau în talentul lor, în proza lor, în viitorul fericit al literaturii.
Tinerii girau, desigur nu fară ironie, utopia.
Erau locțiitorii Majestății Sale, în vremuri în care regimul voia să afirme o nouă aristocrație, o nouă religie, o nouă elită.
Se plimbau în sania regală. În castelul regal.
Generația lui Fănuș Neagu își începe vremurile „în sania regelui“: scriitorii, notează Fănuș Neagu într-un necrolog memorabil (în amintirea lui Marin Preda!), își petreceau anotimpurile „creației“ la castelul ce aparținuse Regelui.
Sunt tineri, cred în șansa vârstei.
Stilul liric al generației definește (și) un timp al speranței.
Pamfletul îi pune în valoare pe cei capabili să triumfe
