„Discursul filosofic este, fara indoiala, cea mai mare surpriza postuma pe care ne-o putea oferi Michel Foucault.
Printre cartile sale se numara: Nasterea clinicii, Arheologia cunoasterii, Cuvintele si lucrurile, Istoria sexualitatii, Ordinea discursului, Guvernarea de sine si guvernarea celorlalti, Anormalii etc..
A revenit in Franta, unde a fost mai intai titular al catedrei de filosofie de la Universitatea Clermont-Ferrand, apoi la Universitatea Paris VIII, iar din 1970 a fost profesor la College de France din Paris.
Intre 1954 si 1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, lucrand apoi pentru scurte perioade de timp la universitatile din Varsovia, Hamburg si Tunis.
A absolvit Ecole Normale Supérieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty, si Universitatea Sorbona, obtinand pe rand trei licente: in filosofie (1948), in psihologie (1950) si in psihopatologie (1952).
Les Inrockuptibles Michel Foucault (15 octombrie 1926 – 25 iunie 1984), filosof, istoric al ideilor, scriitor si critic literar francez, a lasat posteritatii o opera cu puternice ecouri in filosofia si istoria stiintei, in psihanaliza, in sociologie etc.
Discursul filosofic, text ramas pana acum nepublicat, clarifica astfel demersul lui Foucault care, desi le abordeaza, se distinge de cel literar si cel stiintific.
La acea vreme, noile concepte structuraliste au perturbat filosofia in relatia ei cu stiinta si adevarul.
Ce inseamna a filosofa? se intreaba el, mai ales ca statutul disciplinei era atunci in centrul dezbaterilor pe scena intelectuala franceza. – nu l-ar putea sustine, comparativ? Aceasta problema l-a preocupat pe Michel Foucault in vara lui 1966, cand tocmai publicase Cuvintele si lucrurile, prima sa carte.
Le Monde „Ce lucru specific ar avea de spus filosofia, pe care nici un alt tip de discurs – literar, stiintific, religios, politic, artistic etc.
Scris intr-un timp scurt, mai ales de la jumatatea lunii iulie pana la inceputul lui septembrie 1966, confirma puterea de munca exceptionala a autorului, care abordeaza o sarcina formidabila: sa caracterizeze clar si metodic ceea ce reprezinta Discursul filosofic.
Philosophie Magazine „Discursul filosofic, un manuscris nepublicat de Michel Foucault (1926-1984), este o surpriza majora. „O recitire fascinanta a filosofiei, care este totodata si o invitatie de a o regandi si de a o recunoaste in istoricitatea ei.
Tine acum de filosofie sa spuna, pe baza „arhivei integrale a unei culturi, ce anume o face actuala.
Nietzsche ocupa insa un loc aparte pentru ca inaugureaza o situatie in care filosofia devine o intreprindere de diagnosticare a prezentului.
Discursul filosofic propune astfel un nou mod de a face istoria filosofiei, care o desprinde de comentariul marilor filosofi.
Spre deosebire de cei care, la acea vreme, s-au straduit sa dezvaluie esenta filosofiei sau sa-i pronunte moartea, Foucault o intelege.
Cristian Iftode Ce este filosofia si care este rolul ei astazi? In perioada iulie-octombrie 1966, Michel Foucault, intr-un manuscris scris cu foarte multa grija, dar pe care nu il va publica, ofera raspunsul sau la aceasta intrebare mult dezbatuta.
Descoperim, aici, nu doar un ghid pentru o altfel de istorie a filosofiei moderne, ci si o regandire de maxima importanta strategica a rolului filosofiei in lumea de azi: a face diagnosticul prezentului, pregatindu-ne pentru viitor mai bine decat orice alta disciplina academica.
Ciprian Mihali „«A detecta evenimentul care tipa printre zgomotele pe care nu le mai auzim, intr‑atat ne‑am obisnuit cu ele.» Acest manuscris inedit al lui Foucault reprezinta o revelatie.
Filosoful este diagnosticianul vremii sale, omul zilei si al actualitatii, cel care spune ceea ce exista asa cum exista, nu in profunzimi ascunse, ci in pliurile prezentului.
Un manuscris ramas necunoscut vreme de aproape sase decenii, aceasta carte-eveniment cauta un raspuns la intrebarea despre rostul filosofiei si il gaseste in capacitatea sa unica de a diagnostica prezentul, de a-l distinge in forta lui de a ne vorbi cu inteles altfel decat trecutul. „Discursul filosofic este, fara indoiala, cea mai mare surpriza postuma pe care ne-o putea oferi Michel Foucault
