„ este, fără îndoială, cea mai mare surpriză postumă pe carene-o putea oferi Michel Foucault.
ACUMCapitolul 3..
DIAGNOSTICULCapitolul 2.
Printre cărțile sale se numără: etc.
De același autor, la Editura Trei a mai apărut .
CUPRINSAvertismentReguli de stabilire a textuluiCapitolul 1.
A absolvit ÉcoleNormale Supérieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty, șiUniversitatea Sorbona, obținând pe rând trei licențe: înfilosofie (1948), în psihologie (1950) și în psihopatologie (1952).Între 1954 și 1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala,lucrând apoi pentru scurte perioade de timp la universitătile dinVarșovia, Hamburg și Tunis.
A revenit în Franța, unde a fost mai întâi titular al catedrei defilosofie de la Universitatea Clermont-Ferrand, apoi la UniversitateaParis VIII, iar din 1970 a fost profesor la College de France dinParis.
La acea vreme, noile concepte structuralisteau perturbat filosofia în relația ei cu știința și adevărul.,text rămas până acum nepublicat, clarifică astfel demersul luiFoucault care, deși le abordează, se distinge de cel literar și celștiințific."LES INROCKUPTIBLESMichel Foucault (15 octombrie 1926 – 25 iunie 1984), filosof,istoric al ideilor, scriitor și critic literar francez, a lăsatposterității o operă cu puternice ecouri în filosofia și istoriaștiintei, în psihanaliză, în sociologie etc.
Ce înseamnă a filosofa? se întreabă el, mai alescă statutul disciplinei era atunci în centrul dezbaterilor pe scenaintelectuală franceză. – nu l-ar putea susține, comparativ? Această problemă l-apreocupat pe Michel Foucault în vara lui 1966, când tocmai publicase, prima sa carte.
Scris într-un timp scurt, mai ales de lajumătatea lunii iulie până la începutul lui septembrie 1966,confirmă puterea de muncă excepțională a autorului, careabordează o sarcină formidabilă: să caracterizeze clar și metodicceea ce reprezintă Discursul filosofic."Le Monde„Ce lucru specific ar avea de spus filosofia, pe care nici un alttip de discurs – literar, științific, religios, politic, artisticetc. Ține acum de filosofie să spună, pebaza „arhivei integrale" a unei culturi, ce anume o face actuală.„O recitire fascinantă a filosofiei, care este totodată și oinvitație de a o regândi și de a o recunoaște în istoricitateaei."PHILOSOPHIE MAGAZINE„, un manuscris nepublicat de Michel Foucault (1926-1984), este osurpriză majoră.
Nietzsche ocupă însă un loc aparte pentru căinaugurează o situație în care filosofia devine o întreprindere dediagnosticare a prezentului. propune astfel unnou mod de a face istoria filosofiei, care o desprinde de comentariulmarilor filosofi.
Spre deosebire de ceicare, la acea vreme, s-au străduit să dezvăluie esența filosofieisau să-i pronunțe moartea, Foucault o înțelege.
Descoperim,aici, nu doar un ghid pentru o altfel de istorie a filosofiei moderne,ci şi o regândire de maximă importanţă strategică a roluluifilosofiei în lumea de azi: a face diagnosticul prezentului,pregătindu-ne pentru viitor mai bine decât orice altă disciplinăacademică."CRISTIAN IFTODECe este filosofia și care este rolul ei astăzi? În perioadaiulie-octombrie 1966, Michel Foucault, într-un manuscris scris cufoarte multă grijă, dar pe care nu îl va publica, oferă răspunsulsău la această întrebare mult dezbătută.
Un manuscris rămas necunoscut vremede aproape șase decenii, această carte-eveniment caută un răspunsla întrebarea despre rostul filosofiei și îl găsește încapacitatea sa unică de a diagnostica prezentul, de a-l distinge înforța lui de a ne vorbi cu înțeles altfel decât trecutul.
Filosoful este diagnosticianul vremii sale, omul zilei și alactualității, cel care spune ceea ce există așa cum există, nuîn profunzimi ascunse, ci în pliurile prezentului."Ciprian Mihali„«A detecta evenimentul care țipă printre zgomotele pe care nule mai auzim, într‑atât ne‑am obișnuit cu ele.» Acestmanuscris inedit al lui Foucault reprezintă o revelaţie. „ este, fără îndoială, cea mai mare surpriză postumă pe carene-o putea oferi Michel Foucault
