Tndinţele centrifuge din viaţa societăţii moderne, sub înrâurirea dinamismului epocii noastre, au determinat apariţia unui fenomen de polaritate foarte pronunţa în cercurile ecumenice.
Iustin Moisescu. Îndrumându-se pe calea aceasta, ecumenismul îşi învederează dimensiunea sa în timp, prin păstrarea continuităţii sale; aasumându-şi responsabilitatea pentru viaţa oricărei fiinţe umane, Biserica intră în contextul ei de catolicitate, extinzându-şi dimensiunea orizontală pe plan universal; fundamentându-şi apoi acţiunea pe temeiul participării tuturor la viaţa în Hristos - Care înnoieşte toate - prin Sfântul Duh, Biserica leagă pe plan vertical pământul cu cerul.
De aceea, Consiliul Ecumenic al Bisericilor ca foarmă de viaţa a unităţii BIsericii, înglobând în preocupările sale toate necesităţile fundamentale ale vieţii omeneşti.
Dar Biserica nu se poate recunoaşte pe ea însăşi, în misiunea ei evanghelică, dacă este plasată într-unul sau altul din aceste cadre.
De o parte, deci, o izolare de istoria omenirii; de altă parte, o identificare a creştinismului cu umanismul societăţii profane. În jurul unui pol au apărut îndeosebi preocupările strict teologice de promovare a unităţii Bisericii; iar la polul opus au fost concentrate necesităţile de dezvoltare economică, dreptate socială şi pace universală.
Tndinţele centrifuge din viaţa societăţii moderne, sub înrâurirea dinamismului epocii noastre, au determinat apariţia unui fenomen de polaritate foarte pronunţa în cercurile ecumenice
