Cu o buna orientare in literatura generala de specialitate, Simona Spiridon descrie viu si alert convingeri si practici culturale privite de unii cu rezerva sau chiar dispretuite, a caror persistenta da insa de gandit.
Horia Lazar.
Invitat sa le cheme la el acasa sau sa le astepte fara nerabdare – sugestie implicita, neimperativa –,cititorul nu va putea decat sa traga foloase din lectura acestui volum, ce se cere parcurs in tihna, cu atentie.
In spirit istoric si comparatist, ce aduce insa in fata cititorului analize nuantate, cartea propune, cu indrazneala juvenila dar masurata, o lectura personala a modalitatilor in care motivul cultural al nemuririi sufletului se difracta intr-o pozderie de naratiuni si Doctrine privitoare la manifestarile particulare ale sufletelor disparutilor.
Straina de un angajament personal in credintele evocate, marturia autoarei pastreaza o neutralitate indepartata de orice preferinta dogmatica, exclusivism sau exces.
Cu o buna orientare in literatura generala de specialitate, Simona Spiridon descrie viu si alert convingeri si practici culturale privite de unii cu rezerva sau chiar dispretuite, a caror persistenta da insa de gandit
