Hermeneutul este in mod necesar un tip dependent – Unul care nu se poate stabili pe sine drept scop. - Petre Isachi.
Tocmai aceasta credinta il transforma in prizonier al propriului demers in arhitectura caruia se (trans)substantiaza si configureaza prin pluralitatea punctelor de vedere, circularitatea criptica a Docufictiunilor critice.
Mai precis, crede in Carte, adica intr-un utopic climat axiologic, ce nu poate fi desprins de un real suficient siesi, autotelic.
Nici mitologia fiintei, nici biografia intelectuala, nici orgoliul exacerbat nu-i pot ascunde expresia depersonalizarii, a (auto)alienarii, a instrainarii in Opera interpretata.
Criticul intruchipeaza sclavia celui ce crede in Ceva. sunt temnitele lui.
Doctrinele, principiile, convingerile estetice, filosofice, religioase etc.
El nu-si apartine siesi, ci Textului.
Hermeneutul este in mod necesar un tip dependent – Unul care nu se poate stabili pe sine drept scop
