Da’ şi fatalismul este tot o dovadă de proastă aşezare spirituală în contextul existenţial.
Avem această putinţă! (Doina Cornea.
Să preschimbăm neşansa în şansă.
Noi să fim fericiţi şi să mulţumim lui Dumnezeu că ne‑a pus aici şi ne dă prilejul să luptăm şi să devenim mai tari.
Poziţia asta o au şi polonezii de secole, bulgarii de secole, uite că se descurcă mai bine.
Atunci fatalitatea, de fapt, nu e în afară, nu e în poziţia noastră geografică, este în noi.
Noi asta nu vrem să înţelegem.
Nu să urâţim lumea, ci să o facem mai frumoasă, mai bună, mai demnă, mai curajoasă, pentru că răul este majoritar totdeauna.
De ce trăim? Ca să ne perfecţionăm, să aducem ceva în fiecare zi.
Asta este! Dar de asta te poţi debarasa.
Da’ şi fatalismul este tot o dovadă de proastă aşezare spirituală în contextul existenţial
