In personajul „Domnului Presedinte“, caruia nu i se da un nume, descoperim trasaturi ale mai multor dictatori sud-americani, iar guvernul pe care il conduce este oglinda in care se poate recunoaste, mai mult sau mai putin, orice regim totalitar, cu toate efectele sale asupra societatii si a individului.
A murit la Madrid, pe 9 iunie 1974, dar ramasitele sale se afla la Paris, in cimitirul Pere Lachaise..
In 1967 a primit Premiul Nobel pentru Literatura.
In perioada revolutionara (1944–1954) a avut diverse functii diplomatice.
A dus o viata culturala si academica agitata.
In 1933 s-a intors in Guatemala, unde a fondat primul ziar de radio din tara, Diario del Aire.
A fondat si a condus Universitatea Populara, dupa care a plecat in Europa, unde a trait cu intensitate evenimentele care aveau sa transforme batranul continent.
A studiat cultura mayasa la Sorbona, impreuna cu americanistul Georges Raynaud.
In timpul studentiei a participat la lupta impotriva dictaturii lui Estrada Cabrera.
A absolvit Universitatea San Carlos din Guatemala.
Asturias este unul dintre primii scriitori care utilizeaza tehnica realismului magic.
Subiectul comun al operei sale este inegalitatea sociala: autorul denunta abuzurile care au avut loc de-a lungul istoriei Americii Latine, o consecinta a regimurilor politice.
Limbajul surprinzator, cu valente poetice, scenele in care se fac simtite semintele realismului magic, personajele viu conturate, umorul fin si, nu in ultimul rand, suspansul fac din acest roman o lectura pasionanta.
Miguel Angel Asturias (1899–1974), diplomat, romancier, poet si dramaturg, a pus bazele a ceea ce va fi cunoscut mai apoi ca boom-ul latino-american.
Romanul Domnul Presedinte – inceput pe cand era student la drept (1920) si terminat in 1933 – este cea mai cunoscuta opera a sa, fiind adaptata cinematografic, jucata pe scena teatrelor si tradusa in principalele limbi internationale.
In personajul „Domnului Presedinte“, caruia nu i se da un nume, descoperim trasaturi ale mai multor dictatori sud-americani, iar guvernul pe care il conduce este oglinda in care se poate recunoaste, mai mult sau mai putin, orice regim totalitar, cu toate efectele sale asupra societatii si a individului
