Studiul despre Kant din 1943 al lui Noica este reeditat acum pentru prima oară, şi astfel seria de autor publicată la Humanitas devine completă. Şi de aceea a fost posibilă filozofia şi după Kant.“ – Constantin Noica.
Le avea pe cele ale mărginirii.
Ea n-avea dimensiunile vieţii spiritului, adică ale infinităţii.
Pentru întâia dată că întâlneşte, sub o formă oricât de palidă, neîngrăditul, gândirea lui Kant îşi pierde echilibrul.
Dar de ce nu atinge legea? Pentru că nu e îngrădită. Şi de ce n-are doctrină? Pentru că nu atinge legea.
De ce nu-l închide? Pentru că puterea de judecată n-are doctrină. „În sistemul kantian stăruie o criză pentru că în dreptul puterii de judecată se înscrie un gol, pe care gândirea lui Kant nu va putea niciodată să-l închidă.
Cititorul care vrea să-l înţeleagă pe Kant are în această carte cea mai bună introducere în filozofia sa, scrisă cu simplitatea şi farmecul caracteristice lui Noica.
Noica nu se mărgineşte la interpretarea primei introduceri ‒ căreia îi dă şi o traducere ‒ la Critica judecării, ci face analiza întregului sistem critic kantian, ale cărui trepte sunt Critica rațiunii pure, Critica rațiunii practice și Critica judecării.
Studiul despre Kant din 1943 al lui Noica este reeditat acum pentru prima oară, şi astfel seria de autor publicată la Humanitas devine completă
