„«Gandul ca as fi putut-o sugruma pe sora mea mai mica, adormita in patul de sub mine si pe care o iubeam mai mult decat orice altceva pe lume.
Mihailescu „Un maestru al prozei scurte contemporane.“ - Comitetul Nobel.
Cea pe care adesea uitam sa o traim, necum s-o mai si gandim.“ - Dan C.
Mai precis: Draga noastra viata.
Pe scurt, viata.
Gelozie intre surori, ura fetitei fata de de predicile mamei, Parkinson si Alzheimer, toronto si Vancoover, baluri provinciale, paralizii, promele fantazari erotice ale varstei nubile, rochia mamei, azilul, recuperari sentimentale dupa jumatate de veac, «apologia vietii neinhibate», dar si rigorile inflexibile ale unui mediu interiorizat religios.
Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nunta si despartire.
Relatii intre parinti si copii, surori si frati, bunici si nepoti, unchi, matusi, vecini.
Si totul in caruselul Relatiei, cadrul obsedant al acestor istorii de viata amara, pestrita, derizorie.
Benign demonism infantil, dincolo de logica si de orice explicatie.
Inexplicabilul sau inavuabilul resimtite ca reactie fireasca.
Ganduri cetoase, impulsuri obscure, vinovatii fara vina,a cuzatii difuze.
O sugestie lenesa, somnoroasa, malitioasa, care parea sa astepte acolo de multa vreme.» Acolo, adica in pivnita intunecoasa a fiintei.
Nu o nebunie salbatica, ci una aproape in joaca. „«Gandul ca as fi putut-o sugruma pe sora mea mai mica, adormita in patul de sub mine si pe care o iubeam mai mult decat orice altceva pe lume
