Putine opere din literatura universala trateaza aceleasi fapte in viziunea a doi scriitori care au fost, in acelasi timp, protagonistii lor.
Ea insa inainteaza triumfal pe aceeasi cale regala a consacrarii universale..
Mircea si Amrita (din „ Dragostea nu moare ”), ca si Allan si Maitreyi (din „ Maitreyi ”), pot sta alaturi de nemuritoarele cupluri Paul si Virginia, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta.„ Dragostea nu moare " (1976), carte aparuta pana acum in limbile bengali, engleza, germana si romana, nu are inca notorietatea planetara a romanului „ Maitreyi ” (1933).
Coloana vertebrala a cartii de fata este insa relatarea cu autenticitate si, as zice, cu geniu, a celei mai mari minuni a lumii: infiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii impartasite si destramarea ei.
Ne cufundam, in timpul lecturii, in peisajul si in mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor si simbolurilor.
Romanul-raspuns „ Dragostea nu moare ”, scris mai intai in bengali, a fost tradus si publicat in limba engleza in 1976.
Tulburatoarea poveste de dragoste din anii \'30 a primit astfel o replica magistrala de la insasi Eroina ei, Maitreyi (in carte, Amrita), dupa 42 de ani.
Intalnirea dintre Maitreyi Devi si reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al.-George la Calcutta, in 1972, a „declansat” scrierea unei noi carti.
Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, si avea sa devina o cunoscuta poeta indiana.
Tanarul Mircea Eliade avea, cand a cunoscut-o, 23 de ani iar ea 16.
Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, si se numea Maitreyi Devi.
Cu toate acestea, putini stiu ca prototipul personajului princial al cartii a trait cu adevarat, pana in 1990, in tara Vedelor si a Upanisadelor.
Pentru noi, romanii, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit, generatii de-a randul, o adevarata incantare.
Putine opere din literatura universala trateaza aceleasi fapte in viziunea a doi scriitori care au fost, in acelasi timp, protagonistii lor
