11 x 20 cm 192 p.
Prin înduioşătoare cuvinte îi ruga doar un singur lucru: să se roage pentru el la Dumnezeu, ca să‑i dea puteri să împlinească cu fapta ceea ce spune prin cuvânt, şi nu numai să se numeasc&. Şi iată, în drumul spre Roma episcopul le‑a scris creştinilor o scrisoare păstrată până astăzi, în care fierbinte îi ruga să nu‑l împiedice să moară pentru Hristos, pe Care el Îl iubea din toată fiinţa sa.
El a început să se teamă, ca nu cumva din prea multă dragoste pentru el aceştia să intervină înaintea stăpânitorilor, ori prin vreun alt mijloc să zădărnicească împlinirea sentinţei condamnării la moarte.
Pe drumul către Roma însă, dintr‑o dată, el a început să se clatine, dar nu de acea aşteptată moarte, ci din pricina dragostei creştinilor din Roma.
Sufletul lui era cuprins de dumnezeiască dragoste.
Sfântul Ignatie cu glas înalt a mulţumit lui Dumnezeu pentru această sentinţă şi cu cea mai mare bucurie s‑a lăsat legat în lanţuri.
Arestat din porunca împăratului roman Traian, el a trebuit să fie dus la Roma şi acolo, înaintea poporului, conform sentinţei, să fie sfâşiat de lei.
De o astfel de dragoste a fost cuprins, de pildă, Sfântul Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei.
Ceilalţi şi‑au vărsat sângele ca apa din mădularele lor tăiate şi nu s‑au descurajat în înfricoşătoare patimi, ci le‑au răbdat cu bărbăţie”.
Cei dintâi au străbătut întreaga lume, ostenindu‑se şi pătimind nenumărate scârbe şi necazuri.
Această contemplaţie a minţii nu‑l părăseşte nicicum, neîncetat aflându‑se el cu gândul la cer… De această duhovnicească îmbătare au fost cuprinşi odinioară
Apostolii şi mucenicii. Şi pe cea mai înfricoşătoare moarte o socoteşte el ca bucurie.
Puterea ce ţinea mintea lui adunată (întru cele pământeşti) îl părăseşte şi ajunge astfel la duhovnicească contemplaţie.
Frica şi strâmtorarea se îndepărtează de la el şi acesta ajunge la extaz.
Iată şi semnele vădite ale acesteia: faţa omului se face ca de foc şi plină de bucurie, iar trupul lui capătă o căldură neobişnuită. Şi o schimbare neobişnuită află întru el pe măsura calităţii iubirii lui.
Cel ce a gustat această dragoste nu poate să o cuprindă pe ea în inima lui şi să o suporte. (Sfântul Ioan de Kronstadt) Cuprins: CAPITOLUL 1: Despre dragostea de Dumnezeu şi de aproapele CAPITOLUL 2: Prin credinţă şi nădejde – către dragoste CAPITOLUL 3: Însuşirile dragostei CAPITOLUL 4: Păcatele împotriva dragostei Păcatele împotriva dragostei către dumnezeu Păcatele împotriva dragostei către aproapele CAPITOLUL 5: Piedici în a înfăptui dragostea către aproapele CAPITOLUL 6: Roadele dragostei de Dumnezeu Notă biografică
CAPITOLUL 3: Însuşirile dragostei Sfântul Isaac Sirul zugrăveşte astfel desăvârşita dragoste: „Dragostea de Dumnezeu este după natura ei foc mistuitor şi, când fără de măsură cuprinde pe cineva, conduce acel suflet spre extaz.
Acesta este scopul existentei lumii.
Aceasta asteapta El de la fiecare dintre noi.
Domnul pentru aceea ne tine pe pamânt, ca sa ne patrundem inimile noastre întru totul de dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele.
Traducere din limba bulgara de Gheorghita Ciocioi Viata inimii este dragostea, iar moarte a inimii sunt înrairea si vrajmasia împotriva fratilor. 11 x 20 cm 192 p
