Ca ramura de drept si ca disciplina juridica de studiu Dreptul afacerilor exprima o reglementare juridica cu caracter specific un ansamblu de norme si institutii juridice care privesc comertul Dezvoltarea economiei de piata a marcat o noua abordare a realitatii comerciale ca realitate sociala in sensul perfectionarii intregului mecanism economico-juridic care guverneaza comertul in complexitatea si dinamica sa.
In concluzie putem afirma ca Dreptul afacerilor reglementeaza prin norme juridice activitatea privind interpunerea si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori.. .
In acceptiunea actuala comertul modern mai cuprinde in afara de circulatia si distributia bunurilor economice si acele institutii de drept care au fost create pentru a efectua si accelera circulatia acestora banci burse de marfuri camere de comert si industrie societati de asigurare intermediere etc.
De asemenea au aparut si s-au dezvoltat constant investitiile ca modalitati de patrunde cu noi tehnologii pe noi piete si a realiza beneficii.
In prezent prin amploarea sa comertul nu se mai limiteaza la tranzactiile cu marfuri ci cuprinde in sfera sa si comertul cu servicii circulatia simbolica a valorilor si a drepturilor incorporate titlurile de credit miscarea de capitaluri fuziunile izarile unor societati comerciale sau privatizarea acestora.
Bunurile economice sau marfurile sunt acele lucruri susceptibile de a satisface o nevoie de consum in intelesul cel mai larg al cuvantului.
Aceste operatii sunt realizate de comercianti persoane fizice denumiti negustori precum si de catre persoane juridice societati comerciale agenti economici diferiti de producatorii marfurilor .
Cu alte cuvinte prin comert se intelege activitatea economica de mijlocire intre productie si consum insumand practic orice operatiune cuprinsa dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie pana in momentul ajungerii acestora la consumatori .
In sens economic comertul se defineste ca fiind acea activitate avand ca scop schimbul de bunuri si servicii prin aceasta realizandu-se circulatia de la producator la consumator.
In aceasta situatie sunt si industriasii care au calitatea de comercianti.
Din aceasta perspectiva notiunea de comert are un continut complex in sensul ca inglobeaza in obiectul sau cumpararea de bunuri servicii si valori in scopul revanzarii in acelasi stadiu fizic sau transformate dar la o valoare superioara. 963 ca numai lucrurile care sunt in comert pot face obiectul unui contract .
In acelasi spirit in Codul civil roman se prevedea in dispozitiile art.
Termenul de commercium din Dreptul roman era folosit ca notiune tehnica pentru a desemna facultatea unei persoane fizice de a incheia acte juridice si de a constitui contracte valabil incheiate iar aceste bunuri erau in commercio sau extra commercium .
Deci comertul ar insemna operatiuni cu marfuri.
In sens etimologic termenul de comert provine din latinescul commercium care la randul sau reprezinta o juxtapunere a cuvintelor cum si merx ceea ce inseamna activitati cu marfa.
Ca ramura de drept si ca disciplina juridica de studiu Dreptul afacerilor exprima o reglementare juridica cu caracter specific un ansamblu de norme si institutii juridice care privesc comertul Dezvoltarea economiei de piata a marcat o noua abordare a realitatii comerciale ca realitate sociala in sensul perfectionarii intregului mecanism economico-juridic care guverneaza comertul in complexitatea si dinamica sa
