Gabriela Adamesteanu vine cu unul dintre cele mai frumoase romane ale adolescentei feminine.
Doina Ioanid.
Dar la adevarul fictional nu ajungem decat dupa un parcurs romanesc dens concret si cu totul captivant.
Un adevar existential pe care fiecare il descopera pe cont propriu si care constituie de fapt axa cartii.
Fiinta umana devine asadar in mare masura un soi de relicvariu in ciuda dorintei de a fi altfel.
Viata franta a unchiului va fi absorbita de tanara naratoare.
Formarea Letitiei este modelata de destinele celor apropiati.
Tudorel Urian Drumul egal al fiecarei zile vorbeste despre modul subtil si inextricabil in care vietile noastre se hranesc cu experientele altora.
Trairile si reactiile sale ofera argumente pentru fiecare ipoteza.
La capatul lecturii este greu de spus daca Letitia Branea este o personalitate puternica sau foarte vulnerabila o invingatoare sau o invinsa.
Cu cat aflam mai multe cu atat personajul Gabrielei Adamesteanu devine mai credibil dar si mai dificil de inteles.
Faptele senzatiile angoasele Letitiei sunt mereu la vedere dar aceasta nu tulbura latura de mister a personajului natura sa contradictorie.
Tania Radu Putine eroine din istoria literaturii romane ar putea rivaliza cu Letitia Branea in privinta detaliilor in care este zugravita.
Dincolo de faptul ca Drumul egal al fiecarei zile e o carte foarte frumoasa uimitor e cat de bine se regaseste in fibra ei tot ceea ce astazi stim despre Gabriela Adamesteanu.
Letitia Branea eroina cartii este unul dintre cele mai bune personaje din literatura postbelica.
Scriitura se salveaza prin simplitatea inatacabila prin ingeniozitatea naturala.
Nici stilistic nici istoric.
Drumul egal al fiecarei zile pare sa fie din categoria cartilor care nu au ce pierde in timp.
Gabriela Adamesteanu vine cu unul dintre cele mai frumoase romane ale adolescentei feminine
