Cărticica pe care o ţineţi în mâini, acum, spune, ce-i drept, o poveste.
Aşadar, după cum menţionează şi autoarea, la începutul cărţii, povestea pe care o ţineţi în mâini, acum, e „dedicată tuturor copiilor din a căror familie a plecat cineva foarte drag, pe Drumul Îngerilor!“.
Surâsuri luminate de certitudinea reîntâlnirii de cândva, Acolo unde despărţire nu mai există.
Să construiască poteci spre regăsit surâsuri. Încearcă să explice plecări şi să arate luminoasele aripi nevăzute de pe umerii încovoiaţi de tristeţe ai despărţirilor.
O poveste de alinat doruri şi mângâiat, pe lacrimi, dureri.
E o poveste specială, scrisă la cerere, pentru nişte copii care aveau mare, mare nevoie de ea.
Dar nu una obişnuită, de adormit, cu surâsul pe buze, pruncuţii.
Cărticica pe care o ţineţi în mâini, acum, spune, ce-i drept, o poveste
