Mergeam acolo cand eram fericiti sa sarbatorim si cand eram tristi sa rabufnim.
Moehringer este cel care l-a ajutat pe Andre Agassi sa-si scrie apreciata carte de Memorii Open Publica 2011 ..
R.
J.
Moehringer este laureat al Premiului Pulitzer in anul 2000 si fost bursier Nieman la Universitatea Harvard.
R.
JANET MASLIN THE NEW YORK TIMES J.
Cartea pustiului e dementiala.
Pustiul e cel mai bun scriitor de Memorii de acest fel de la Clubul mincinosilor al lui Mary Karr incoace.
MALCOLM JONES NEWSWEEK Pustiul e scriitoras spune unul dintre obisnuitii de la bar despre Moehringer ceea ce se dovedeste o subapreciere grosolana.
Singurul neajuns al acestui debut excelent este ca trebuie sa existe si o ora a inchiderii.
Dar strigatul de bucurie iti va muri pe buze cand iti vei da seama ca odata ce distanta a disparut povestea s-a terminat.
Pe masura ce distanta se micsoreaza iti vine sa te bucuri.
Moehringer si cine isi dorea sa fie.
R.
Tensiunea autentica a acestei povesti rezida in distanta dintre cine era tanarul J.
PEOPLE Dulcele bar nu este o carte despre trezire ci despre maturizare.
Aduce un tribut iscusit legaturilor sale scriitoricesti descriindu-si calatoria de la baietelul fara tata ce traieste in casa vraiste a bunicului sau pana la curier la New York Times si bautor de cursa lunga cu maretie dickensiana si tratandu-si esecurile cu simtul umorului.
Scott Fitzgerald pentru Marele Gatsby.
THE NEW YORK TIMES BOOK REVIEW Moehringer s-a nascut practic intr-un bar un local cu valente literare din orasul care i-a servit drept cadru lui F.
Moehringer Dulcele bar este o frumoasa si profunda scrisoare de dragoste catre un tata fara chip o poveste de dragoste melancolica dintre un baiat si o carciuma din colt la fel de afumata si de sfasietoare ca un Sinatra din 1978.
R.
J.
Fireste am imbratisat la randul meu barul pana cand intr-o seara barul m-a respins si in acea parasire finala barul mi-a salvat viata.
Ma tem ca suntem atrasi catre ceea ce ne paraseste si catre ceea ce e cel mai probabil sa ne paraseasca insa in cele din urma cred ca suntem definiti de ceea ce ne imbratiseaza.
Mi-a redat increderea cand eram copil a avut grija de mine in adolescenta iar ca tanar barul m-a imbratisat.
Mult inainte de a-mi putea vinde bautura in mod legal barul m-a salvat.
Dar cel mai adesea ne duceam acolo cand trebuia sa fim gasiti.
Ne duceam acolo in cautare de iubire sau de sex sau de probleme sau dupa cineva care disparuse pentru ca mai devreme sau mai tarziu toata lumea ajungea acolo.
Ne duceam acolo cand nu stiam ce ne trebuie in speranta ca cineva ne va spune.
Ne duceam acolo dupa nunti si inmormantari sa luam ceva ca sa ne calmam si mereu pentru o doza de curaj inainte.
Mergeam acolo cand eram fericiti sa sarbatorim si cand eram tristi sa rabufnim
