Dan puric a lansat cel mai recent proiect literar Jurnalul unui câine scris de un puric Dan , un volum inedit in care vorbeşte despre raportul extraordinar de blândeţe sufletească şi reciprocitate între om şi animal.
De fapt, Dulci, cu bunul ei sim.
Dar nu apreciez ingamfare a, indiferent la ce specie se manifesta.
Apreciez rasa ca pe un lucru minunat, ca pe un efort de rafinare.
Sa nu fiu gresit inteles.
Spun asta fara sa \'vreau sa generalizez, dar observand ca multi caini de rasa au tendinta sa fie prea siguri pe ei ca sa mai poata percepe lumea.
Noi suntem alta privire ! Dulci aduce in paginile sale tocmai aceasta alta privire cu un simt acut al detaliului neobservat de oameni, cu o forta de analiza neobisnuita, rezultat pesemne al unui miros exceptional al vietii, o forta de adulmecare a nuantelor neobservabile de simtul comun si cu o autenticitate si puritate sufleteasca paradoxale, tinand cont ca este un caine de rasa ..
Si uitati unde este eroarea principala! Oamenii privesc lumea dar, sarmanii de ei, nu-si dau seama ca la randullor sunt priviti de ea.
Cartea m-a impresionat deoarece deschide o alta perspectiva asupra lumii. ales, sa am un spirit marcat de o libertate pe care ceilalti nu o au.
Ca maidanez, nefiind inscris in nicio Asociatie Chinologica, neavand niciun pedigree ci, din contra, fiind in permanenta urmarit si condamnat la moarte de un grup de parlamentari - eu nefacand nici un rau - , am toate datele sa n-am ifose de rasa, sa fiu obiectiv si, mai.
Asa suna un proverb de-al nostru.
Spune-mi pe cine ciupesti, ca sati spun cine esti! .
Ceea ce schimba problema intr-un mod fundamental.
Adica nu mi-a fost dat sa cunosc asemenea specie.
Caz rar, trebuie sa recunosc, si pana la ora asta de mine total necunoscut.
Din cate mi-a relatat domnisoara Dulci, individul respectiv este un puric specializat in oameni, nicidecum in caini.
Dar se pare ca avem de-a face cu un caz atipic.
Cand am auzit insa ca aceasta carte a fost scrisa si apoi editata de un puric , va rog sa ma credeti pe cuvant ca am avut un moment de reala panica, ba chiar de neliniste sufleteasca.
Este vorba de inca tanara labradorita Dulci, pe care am avut bucuria s-o intalnesc in parc.
Prefatez aceasta carte deosebit de interesanta, daca stau sa ma gandesc ca autoarea este la debut.
Dar gata cu aceasta lunga paranteza totusi atat de necesara.
Va fi notata ca simpla marturisire a unui caine maidanez.
Iar ceea ce am spus adineauri nu le mai apartine.
Ei, da, cat de patetic suna acest adevar pe care multi astazi s-ar grabi sa-I defineasca ca desuet! In fond oamenii, bietii de ei,\' traiesc o alta epoca sufleteasca.
Da/sa o spunem pe sleau, not cainii, ne dam viata pentru cel care ne iubeste! .
Ce poate fi mai trist decat un pasaport dat catre nicaieri de prietenul tau, omul! Ce poate fi mai tragic decat sa fii exilat in aceasta lume pe o insula a unei dureri fara\' de glas de catre cel ce s-a voit a fi stapanul tau si pe care tu l-ai fi aparat cu propria-ti viata? Dar astazi nu se mai vrea si, ceea ce este si mai trist, nu se mai poate sa se vorbeasca despre aceasta din urma calitate a noastra.
Da, cred ca acestea sunt lucrurile cele mai devastatoare, singuratatea si lipsa de iubire.
Ce poate sa fie la baza acestei neprevazute calitati cu care natura ne-a impodobit pesemne in ultimul moment, intr-un gest de mila suprema fata de viata noastra atat de cumplit nedreptatita? Oare sa punem la \'socoteala ceea ce niciodata nu se poate calcula, si anume: cutremurarea fiintei atunci cand simti ca esti parasit, spaima de neinchipuit atunci cand realizezi ca ai fost aruncat intr-o lume total ostila, frica de anu muri de foame sau ucis si, mai ales, cumplita singuratate.
Iar aici intra-n calcul lucruri care nu sunt banale deloc.
Lucrul acesta este deja ci banalitate, dar tin sa-I mentionez aici deoarece printre aceste reflexe se afla la loc de- cinste si spiritul de observatie.
Ma refer mai ales la reflexele de supravietuire.
Descriere - Dulci - Jurnalul unui caine scris de un puric Dan Noi, cainii maidanezi, avem reflexele mult mai alerte decat cei de rasa.
Dan puric a lansat cel mai recent proiect literar Jurnalul unui câine scris de un puric Dan , un volum inedit in care vorbeşte despre raportul extraordinar de blândeţe sufletească şi reciprocitate între om şi animal
