Cartea pe care joaca de la inceput D.
Sunt timpuri fara glorie, grele, pentru avangardistii parizieni.
Marian Victor Buciu.
Productia artistica interna e suficienta, chiar excedentara.
Parisul, Franta, limba lui Jarry s-au dezobisnuit temeinic sa mai astepte scandaluri estetice de import.
Nu-i usor sa convingi o lume pentru care innoirile atat de frecvente au fost confiscate de traditie.
Exemplele lui Tzara, Isou, Ionesco, inimitabile, raman, la o analiza lucida a sanselor, doar consolatoare.
La Paris, in ianuarie 1971, descoperea o lume artistica diferita, dar cu dificultati diferite si deloc incurajatoare.
A fost firesc sa o inceapa la Bucuresti, intr-un moment de straniu, neasteptat si viclean experiment politic „liberal”-national-comunist, cand literatura romana renastea, in felurite chipuri, din cenusa realist-socialista.
Tepeneag este aceea a (neo)avangardei.
Cartea pe care joaca de la inceput D
