Opera lui N.
Steinhardt si particularitatea locului ocupat de acesta in deceniile totalitare..
Abia odata cu aparitia postuma a Jurnalului fericirii (1991), a Cuvintelor de credinta (1992) si a Primejdiei marturisirii (1993) au fost recunoscute de catre publicul larg valoarea intelectuala si morala a scriitorului N.
Steinhardt, singurele aparitii editoriale din perioada comunista, s-au bucurat de o receptare pozitiva, insa pozitia contestatara a scriitorului fata de regim a condus la marginalizarea sa.
Volumele de eseuri critice din anii \'70 si \'80 ale lui N.
In perioada postbelica, incepand cu finalul anilor \'60, el scrie memorialistica si microromane, traduce, reincepe o activitate publicistica sustinuta, care va dura pana in 1989, si scrie predici si eseuri teologice erudite.
Steinhardt publica, in doar cativa ani, o lucrare de drept constitutional, doua studii despre iudaism, un volum de parodii si peste o suta de studii literare si articole de ideologie liberal-conservatoare.
In perioada interbelica, cea a formarii intelectual-spirituale, N.
Apartinand unui intelectual evreu erudit, spirit febril, avid de limpezire si afirmare, aceasta se ramifica atat in planul literaturii, cat si in cel al teologiei, al ideologiilor politice sau al dreptului constitutional.
Steinhardt are „capacitatea” de a descuraja tentativele de sistematizare si analiza critica.
Opera lui N