De la
Inceput de drum la
Statia Sperantei, Dumitru Tinu a condus, cu pricepere si daruire, echipa celui mai important cotidian de dupa Revolutie, punandu-l in slujba Adevarului si a cetateanului, ghidandu-se dupa principiul constitutional ca „nimeni nu este mai presus de lege”.
Un ziar traieste o zi, un om traieste o viata, o carte, pentru eternitate.
De aceasta data nu intr-un ziar efemer, ci pe paginile unei carti, pentru a avea certitudinea ca nu vor disparea pentru totdeauna in negura timpului.
Aceasta opera omnia este, de fapt, mostenirea lui Dumitru Tinu, iar interviurile si analizele care au aparut in ziarul adevarul din 1989 pana in 2003 vad lumina tiparului inca o data, la 80 de ani de la nasterea autorului.
De aceea, in aceasta lupta a autorului cu umbra uitarii, am simtit ca imi revine misiunea de fiu de a strange cea mai insemnata opera editoriala a tatalui meu intre copertile a doua volume.
Cu toate ca pe timpul vietii a scris neobosit, moartea fulgeratoare i-a furat sansa lui Dumitru Tinu de a-si aduna lucrarile intr-o carte.
Odata cu ea, si omul care a semnat-o.
De la
Inceput de drum la
Statia Sperantei, Dumitru Tinu a condus, cu pricepere si daruire, echipa celui mai important cotidian de dupa Revolutie, punandu-l in slujba Adevarului si a cetateanului, ghidandu-se dupa principiul constitutional ca „nimeni nu este mai presus de lege”.
Un ziar traieste o zi, un om traieste o viata, o carte, pentru eternitate
