Tu ma’nspaimanti cu visuri, si’n spaime pui vedenii,zburdalnicul meu suflet rupandu-mi-l de duhsi oasele, de moarte.
Ca nu traiesc cat veacul, sa’ndur la nesfarsit;ci lasa-ma in pace cu viata-mi gaunoasa!...
Ce-i omul, ca Tu Insuti l-ai ridicat in slavi?ce-i omul, ca Tu Insuti sa nu-l scapi din vedere,sa ai un ochi asupra-i din seara pana’n ziuasi’n ceasu-i de odihna sa-l iei la intrebari?O, pana cand ma’nvalui, si pana cand m’acoperi,si pana cand n’am tihna nici sa-mi inghit scuipatul?Dac’am gresit, ce oare sa fac eu? ci spune-mi,Tu, Cel ce pan’si gandul din om il sfredelesti!...
De ce m’ai pus pe mine sa-Ti stau, eu, impotriva,si sarcina sa-Ti fiu?De ce faradelegea Tu nu vrei sa mi-o uitisi pentru ce pacatul din mine nu mi-l speli?...
Si-acum, merg in pamant;curand s-o face ziua, dar eu nu voi mai fi.(Iov, 7, 14-21) .
Tu ma’nspaimanti cu visuri, si’n spaime pui vedenii,zburdalnicul meu suflet rupandu-mi-l de duhsi oasele, de moarte.
Ca nu traiesc cat veacul, sa’ndur la nesfarsit;ci lasa-ma in pace cu viata-mi gaunoasa!...
Ce-i omul, ca Tu Insuti l-ai ridicat in slavi?ce-i omul, ca Tu Insuti sa nu-l scapi din vedere,sa ai un ochi asupra-i din seara pana’n ziuasi’n ceasu-i de odihna sa-l iei la intrebari?O, pana cand ma’nvalui, si pana cand m’acoperi,si pana cand n’am tihna nici sa-mi inghit scuipatul?Dac’am gresit, ce oare sa fac eu? ci spune-mi,Tu, Cel ce pan’si gandul din om il sfredelesti!...
De ce m’ai pus pe mine sa-Ti stau, eu, impotriva,si sarcina sa-Ti fiu?De ce faradelegea Tu nu vrei sa mi-o uitisi pentru ce pacatul din mine nu mi-l speli?...
Si-acum, merg in pamant;curand s-o face ziua, dar eu nu voi mai fi.(Iov, 7, 14-21)
