„Usurata, Ileana isi termina fata de aranjat si se imbraca in pripa, multumita totusi ca conu Guta o lasa sa plece fara sa-l vada.
Ei ii placeau centrul si viata de-acolo; in centru nu te intreaba nimeni de unde vii si te crede toata lumea ce spui ca esti...”.
Poate chiar niciodata.
Daca n-ar fi fost parintii aceia neputinciosi, nu s-ar mai fi dus cu anii prin mahala.
Numai acasa la ea se intuneca, mizeria incepuse s-o plictiseasca.
Era sprintena, baia fierbinte ca si dusul rece de la urma o facusera sa simte viata cu mai multa placere.
In strada facu semn unui birjar si se urca.
Nu era obligata cu nimic, dar ii placea sa fie darnica, obicei care o arata dintr-o lume buna.
Deschise poseta si scoase un leu de argint pe care il dadu servitoarei.
Ii era sila sa-i primeasca corpul buhait si unsuros, ca si figura lui de bou batran, cu ochii indobitociti si gura baloasa. „Usurata, Ileana isi termina fata de aranjat si se imbraca in pripa, multumita totusi ca conu Guta o lasa sa plece fara sa-l vada
