Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui. simti exact pe unde s-o iei..
Cele 40 de zile de reflectie si sinceritate iti dau raspunsul si la final nu mai ai nicio sansa de ezitare...
Ultima zi este rascrucea, momentul deciziei: \'\'incotro?\'\'.
N-ai cum sa te-ntorci, n-ai cum sa te opresti, ci doar sa mergi inainte.
In fiecare zi cobori in tine, in adanc.
Jocul incepe cu o singura pista: sufletul tau.
Recomandat persoanelor aflate in deruta existentiala, cu alergie la minciuna si cu tulburari de maturitate.
Un roman scris in 40 de zile, un joc al introspectiei si al (re)gasirii de sine.
Povestea oamenilor cactusi este povestea celor care au indemanarea sa (se) minta. un cactus.
Si fiecare lacrima facea sa creasca-n locul ei...
Fiecare mangaiere pe care i-o broda pe suflet nastea o lacrima.
Cand Zmeul s-a intors, a fost prea tarziu.
A fost exact cat sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamant si intr-o secunda sa se faca tandari.
Zmeul Albastru nu mai era.
Era singura.
S-a speriat atat de tare de fericire, incat a deschis ochii.
Dupa cateva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greseala Cerul.
Asa isi construiau lumea.
Fiecare bataie a inimii tinea locul unei caramizi.
Floarea Soarelui s-a agatat de funia batului, a urcat pe inima, a inchis ochii si a inceput sa se legene.
Intr-o zi, Zmeul i-a dat Florii un bat si o ata, ca un fel de undita, si i-a spus: \'\'Ai incredere ca, atata timp cat stau langa tine, batul e prins de cer si nu se poate desprinde\'\'.
Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui
