Prima tipa careia i-am atins sanii s-a sinucis. - Adrian Georgescu.
Nu exista sfarsituri fericite, nici impliniri, de parca eroii ar fi condamnati la o singura pedeapsa, una groaznica si imposibila in acelasi timp: sa-si duca la implinire propria viata.
Personajele sunt tineri care merg nepasatori pe muchiile existentei, ca pe niste funii intinse deasupra haului.
Asa sunt povestirile lui Remus Boldea: cioburi in care iti poti taia buricele degetelor sau incheieturile, dar in care vezi lucrurile dureros de clar.
Respect, Remus! - Adrian SchiopImaginati-va ca viata voastra s-ar sparge ca o oglinda in timpul adolescentei, iar in fiecare fragment v-ati putea vedea cate un viitor posibil si niciunul n-ar arata precum v-ati dori.
Remus Boldea nu si-l rupe.
In zona asta rarefiata putini se incumeta, iar cei care se incumeta de obicei isi rup gatul.
Si cel mai dificil e sa reabilitezi umorul de autobaza, pe care personal il ador - e sanatos si eficient, nu se impleticeste in subtilitati intelectuale.
Ca scriitor, e mult mai greu sa incastrezi intr-un text faze de baieti, riscul sa pici in fanfaronada, machisme proaste, clisee obosite si libidinosenii e mare.
Cele mai reusite proze ale volumului sunt pe baieteala, cu situatiile tipice: imbrobodirea unei colege de liceu, ratarea pierderii virginitatii, iesirea cu gasca 30+ in Vama, unde o yoghina convinge un tovaras din grup sa incerce pozitia \'\'anus la cer\'\'.
Daca Alex Tocilescu face umor de hipsteri, caterinca finuta, Remus Boldea incearca sa iasa din zona burgheza de confort si sa faca umor de baieti.
Prima tipa careia i-am atins sanii s-a sinucis
