Esti fericit si nu oricum, fara limita.
Astfel, va propun Adoratie, ars din framantarile mele de om matur si va invit la infinita bulgareala, in zapada proaspat afanata a unui decembrie primordial pentru fiecare din noi..
E nevoie sa ne intoarcem la inocenta, sa ne salvam la timp de angoasele noastre, sa reusim sa gustam fericirea.
Zambind lor, te redescoperi pe tine, scoti la iveala acum doar bucuria cu care i-ai insotit sau care, inca o reversi din a ta inima.
Venerezi oamenii din amintirile tale licoroase, apoi extragi din ele amarul primit si il arunci in remuscare, pentru ca poti sa o faci, doar acum.
Nu conteaza, ii aduni laolalta pastrandu-i in suflet.
Ai strapuns astri alergand de mana cu ei prin sclipirea de stele, daca nu cumva unii au sprintat doar o secunda prin viata ta.
Te intrebi cum sa iubesti fericirea mai mult, daca nu sarutand al sau pamant, pe care au calcat sentimentele tale, prin oamenii dragi tie, cu ele devenind nemurire.
Inca intorci fericirea primita spre tine, dorind sa te cuibaresti la bratul ei, asezat cu capul pe umarul sau, cat mai comod, respirand in visare cu ea, dar tot la ea reflectand.
Esti fericit si nu oricum, fara limita
