Intr-o lume in care realitatea si existenta sunt atat de acaparatoare si vorace incat nu mai avem timp de nimic altceva, daramite de introspectie, iau contact cu scrierea lui Mihai Dinu, cea de fata! In tonuri usoare, degajate si, oarecum, reflexe, autorul ma imerseaza in realitatile atat de familiare noua, tuturor. - Ionela Mihaela Bucelan.
Defectele si disfunctionalitatile de la nivelul tuturor institutiilor esentiale ale statului se impletesc cu ironia asupra vulgului, asupra fasolei cu ciolan, asupra galetii si uleiului electorale, asupra politicii de birt, asupra institutiilor guvernamentale dar si asupra celor \'\'mono-nucleare\'\' ale casatoriei si \'\'gospodariei\'\'.
Dincolo de tonul asa-zis nevinovat si nestiutor rolul papusii cu sfori, se prefigureaza razbelul si revolta unui om al sistemului, in contra sistemului, dar dus de curentul sistemului in virtutea supravietuirii, postura in care si pe care cei mai multi dintre noi ne si o recunoastem.
Acuze voalate si invesmantate in barfe de birt si terase infiereaza coruptia, politichia, nationalismul de fatada, constiinta si constienta natiei si cetateanului, lentoarea institutiilor statului, vortexul birocratiei, incompetenta si analfabetismul amploiatilor unui sistem pretins functional.
Jocuri de limbaj actuale si perfect avenite contextului vin sa mascheze amarul satirei in cupa de ambrozie.
Mai mult decat tratarea unor tipologii umane, autorul zugraveste tipologii existentiale si care sunt, in acelasi timp, contemporane noua, astfel incat sa ne putem da cu parerea sau sa putem adera.
Dincolo de abordarea aparent facila si usor digerabila, ironia ocupa un jilt demn de Caragiale si in care aspectele de ordin social, politic, istoric, economic, juridic, se impletesc cu aspectele conspirationale, obscure, oculte, subliminale, de birt sau de mahala.
In stilul James Joyce \'\'stream of consciousness\'\' sau monolog interior, autorul sare de la o tema la alta si de la o identitate la alta, cu naturalete si jovialitate.
Prima reactie de \'\'Nu mai vreau jurnal de stiri!\'\' este curand inabusita de cursul, curgerea naturala a naratiunii, atat de bine udata si presarata cu ironii, fatise sau voalate, asumate sau nevinovate.
Intr-o lume in care realitatea si existenta sunt atat de acaparatoare si vorace incat nu mai avem timp de nimic altceva, daramite de introspectie, iau contact cu scrierea lui Mihai Dinu, cea de fata! In tonuri usoare, degajate si, oarecum, reflexe, autorul ma imerseaza in realitatile atat de familiare noua, tuturor
