Intr-un banal oras de provincie, nimic nu tulbura ritmul monoton al vietii, pana in ziua in care Mihail Iorca se trezeste cu certitudinea ca in pensiunea unde locuieste se afla un mort.
Acesta este si motivul pentru care romanul Cafeneaua Pas-Parol , scris in 1983, nu a putut fi publicat decat dupa caderea comunismului..
Pe masura ce evenimentele se precipita, cititorul isi da seama ca multe dintre aceste lucruri le-a trait poate chiar el, nu demult, in Romania aflata sub dictatura, unde spaima era atotstapanitoare.
Mintea domnului Hamburda, presedinte de tribunal, incepe sa functioneze independent de vointa acestuia, un cunoscut bariton incaseaza o lovitura si isi pierde ochiul pentru ca a cantat fals o colinda, naratorul aude si transcrie \'\'vocile orasului\'\'...
Din acest moment, se petrec tot felul de intamplari stranii si spaima se instaleaza incet-incet in sufletele locuitorilor.
Intr-un banal oras de provincie, nimic nu tulbura ritmul monoton al vietii, pana in ziua in care Mihail Iorca se trezeste cu certitudinea ca in pensiunea unde locuieste se afla un mort
