Cartea poemelor mele nescrise ne vorbeste despre generatia trista a copiilor nascuti dupa razboi si careia evenimentele din 1989 nu i-au atenuat dimensiunea tragica.
Cineva, intr-o alta lume, continua sa-l traiasca ori sa-l scrie pentru noi\'\'..
Asta inseamna ca destinul trebuie asumat fara incetare, dar ca nu traim niciodata de ajuns pentru a-l duce pana la capat.
In Cartea poemelor mele nescrise , eu sunt mai ales ceea ce nu am putut implini.
Cum se poate, asadar, povesti viata unui poet, lasand la o parte orice altceva stim despre el, si recompunand-o din versurile sale? Cartea poemelor mele nescrise este, in ce ma priveste, o incercare de acest fel.
O spovedanie fara cuminecatura, caci poetul nu primeste nimic in schimb si nu poate fi iertat pentru darurile sale.
Ea este o arta a sinceritatii, o continua marturisire.
Ne-o spune autorul insusi: \'\'Poezia se scrie la persoana I.
Dar evoca, in acelasi timp, conditia poetului intr-o lume lipsita de autenticitate.
Cartea poemelor mele nescrise ne vorbeste despre generatia trista a copiilor nascuti dupa razboi si careia evenimentele din 1989 nu i-au atenuat dimensiunea tragica
