Am incercat sa recompunem o imagine - pe care o speram cat mai apropiata de realitate - asupra originii, evolutiei si consecintelor acestui episod atat de controversat al istoriei comunismului romanesc: \'\'devierea de dreapta\'\'. - Dan Catanus.
Al doilea fir conducator, permanent prezent, este cel al relatiei cu Moscova, in dubla sa ipostaza: de implicare directa, prin indicatii mascate in sfaturi si sugestii, dar si prin transformarea factorului sovietic intr-o carte pe care liderii comunisti romani au incercat fiecare sa o joace cat au putut de bine.
Povestea este fascinanta, pentru ca, urmand firul rivalitatii care s-a creat inca din perioada ilegalitatii intre viitorii protagonisti ai luptei pentru preeminenta in partid, descoperim povesti personale, orgolii, episoade controversate ale miscarii comuniste dinainte si dupa 23 august 1944.
Demascarea \'\'devierii de dreapta\'\' din Partidul Muncitoresc Roman, in 1952, a reprezentat doar sfarsitul unei afaceri mai profunde, care isi avea radacinile adanc in trecut.
Represaliile care au urmat nu s-au marginit numai la cei trei \'\'deviatori\'\', ci au cuprins, in cercuri din ce in ce mai largi, rude ale acestora, prieteni, colaboratori mai mult sau mai putin apropiati, ajungandu-se chiar la vaste segmente sociale considerate a fi fost protejate de fostii lideri.
Intreaga afacere s-a derulat cu implicarea directa a lui Stalin, de la debutul ei si pana la decizia finala.
In 1952, Gheorghiu-Dej si-a acuzat principalii adversari - Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu - de \'\'deviere de dreapta\'\' si i-a indepartat din conducerea partidului.
Am incercat sa recompunem o imagine - pe care o speram cat mai apropiata de realitate - asupra originii, evolutiei si consecintelor acestui episod atat de controversat al istoriei comunismului romanesc: \'\'devierea de dreapta\'\'
