Frunzele cadeau alene, rotindu-se elegant si lin, pictand la poala pamantului ozoare colorate.
Incercand sa uite chipul de care deveni obsedata, se lasa mangaiata de picaturile calde, ce se prelingeau alene pe pielea ei dezgolita..
Strangandu-si pumnii, inspira adanc si ii intoarse spatele.
Respiratia ei deveni agitata.
Dar din oglinda o urmarea chipul lui increzut, cu o privire profunda si strapungatoare.
Arunca o privire atenta si laconica spre infatisarea sa.
Trecand pe langa oglinda, se opri.
Se ridica alene din pat si se indrepta spre baie.
Era o zi de duminica, si ea stia cum o va petrece.
Elena se lasa purtata de aceste ganduri putin triste, dar promitatoare, ca totul va reinvia, la timpul lui.
Stiau ele oare ca deja au murit? Soarele pal le lumina ultimul drum, dandu-le speranta ca vor reinvia mai apoi, in alt an.
Un caleidoscop intreg de arhive ascunse, pe paginile carora era tiparita istoria unui an.
Maro, rosii, galbene, ruginii...
Frunzele cadeau alene, rotindu-se elegant si lin, pictand la poala pamantului ozoare colorate
