Un bilet lasat pe masa din bucatarie: \'\'Iubitule, culeg niste mure arctice.
A combinato cu ambitia pe care a afisato cu indrazneala in ultimele doua romane si a reusit sa creeze o atmosfera de suspans si compasiune - tot cesi poate dori un cititor de crime.\'\' - Stavanger Aftenblad \'\'Liza Marklund in cea mai buna forma! Un roman de suspans exceptional.\'\' - Adresseavisen. - Afton Bladet \'\'Mlastina Rece nu e doar un roman crime bun, ci demonstreaza si ca Marklund este o povestitoare minunata.\'\' - Verdens Gang \'\'Mlastina Rece este extrem de plina de tensiune, iar Liza Marklund da dovada de talent stilistic si dramatic cand impleteste si o poveste secundara cu totul neasteptata.\'\' - Dagensnyhete \'\'Marklund arata de ce e in stare cu adevarat (...) In Mlastina Rece, a recurs la toata experienta de la romanele crime anterioare.
Si daca da, despre cine sau ce este vorba? \'\'Mlastina Rece este un roman captivant, in care ne reintalnim cu Wiking Stormberg, seful politiei din Stentrask, un mic orasel din Norrbotten - un peisaj pe care Liza Marklund il cunoaste din copilarie si in jurul caruia a creat o poveste de suspans careti taie suflarea.
Wiking incepe sa se intrebe daca nu cumva innebuneste, daca vede fantome sau daca o forta din afara ii ameninta familia.
Dupa zeci de ani, fiul lor primeste o scrisoare, o amenintare sau poate un avertisment, cu scrisul de mana al Helenei si steluta in cinci colturi.
A trait doar pentru copii si serviciul lui din politia din Stentrask, si a devenit obsedat de mlastini.
Iar Wiking Stormberg nu sia mai revenit dupa disparitia sotiei.
Helena nu sa mai intors acasa, desi fetita ei a fost gasita abia respirand in Mlastina Rece.
Markus este la Karin.\'\' Si in coltul din dreapta jos, steluta cu cinci varfuri, emblema ei.
Simt ca trebuie sa ies din apartament.
Un bilet lasat pe masa din bucatarie: \'\'Iubitule, culeg niste mure arctice
