Apocalipsa/ dupa ce vei calatori o vreme, vei ajunge la padurea batrana/ acolo numai unii copaci sunt adevarati, restul sunt rautati ale lumii/ care au prins radacini/ nu sta de vorba cu ei, te-ai lasat de atatea ori pacalit/ nu incerca nicicum sa gasesti adapost acolo/ in primul oras care-ti va iesi in cale, deja nu va mai locui nimeni/ opreste-te la prima casa, e inutil sa alegi,/ apoi pleaca dis-de-dimineata, nu te opri/ vei ajunge la marea mlastina, vei crede ca e imposibil sa treci/ uita-te la straturile de vegetatie, iti vor arata calea/ la intrarea in sat, niste femei de varste diferite vor dansa/ intr-o hora fara muzica/ cele mai frumoase te vor imbia la joc/ vei recunoaste cel putin o fata cunoscuta/ te poti opri sa le privesti, dar nu intra in dansul lor/ mergi mai departe/ traverseaza marea, vei avea mii de ambarcatiuni din care sa alegi/ nu zabovi pe plaja/ traverseaza muntii, raurile iti vor spune pe unde/ orice ai face, nu privi inapoi/ sa nu te mire ca acelasi sat si acelasi oras iti vor iesi in cale/ de mai multe ori/ sa nu te miri de nimic, nici de linistea imensa, cutremuratoare,/ nici de inserarea perpetua/ nici de prietenii care iti vor zambi si te vor ruga sa-i ajuti la ceva/ toti iti vor spune ca e urgent, desigur/ vei observa ca sunt foarte tineri, pentru ca prietenia este mereu asa/ nu vorbi cu nimeni, fa-le un semn cu mana/ si mergi mai departe cand vei ajunge la capatul puterilor, vei gasi un punct din care/ pornesc drumuri nenumarate/ acolo e cu adevarat imposibil sa alegi/ si vei crede ca lumea, cu toate ale ei, s-a terminat/ vei simti ca prabusirea e singura consolare/ in momentul acela uita-te atent dupa lumina/ eu voi fi acolo.
Apocalipsa/ dupa ce vei calatori o vreme, vei ajunge la padurea batrana/ acolo numai unii copaci sunt adevarati, restul sunt rautati ale lumii/ care au prins radacini/ nu sta de vorba cu ei, te-ai lasat de atatea ori pacalit/ nu incerca nicicum sa gasesti adapost acolo/ in primul oras care-ti va iesi in cale, deja nu va mai locui nimeni/ opreste-te la prima casa, e inutil sa alegi,/ apoi pleaca dis-de-dimineata, nu te opri/ vei ajunge la marea mlastina, vei crede ca e imposibil sa treci/ uita-te la straturile de vegetatie, iti vor arata calea/ la intrarea in sat, niste femei de varste diferite vor dansa/ intr-o hora fara muzica/ cele mai frumoase te vor imbia la joc/ vei recunoaste cel putin o fata cunoscuta/ te poti opri sa le privesti, dar nu intra in dansul lor/ mergi mai departe/ traverseaza marea, vei avea mii de ambarcatiuni din care sa alegi/ nu zabovi pe plaja/ traverseaza muntii, raurile iti vor spune pe unde/ orice ai face, nu privi inapoi/ sa nu te mire ca acelasi sat si acelasi oras iti vor iesi in cale/ de mai multe ori/ sa nu te miri de nimic, nici de linistea imensa, cutremuratoare,/ nici de inserarea perpetua/ nici de prietenii care iti vor zambi si te vor ruga sa-i ajuti la ceva/ toti iti vor spune ca e urgent, desigur/ vei observa ca sunt foarte tineri, pentru ca prietenia este mereu asa/ nu vorbi cu nimeni, fa-le un semn cu mana/ si mergi mai departe cand vei ajunge la capatul puterilor, vei gasi un punct din care/ pornesc drumuri nenumarate/ acolo e cu adevarat imposibil sa alegi/ si vei crede ca lumea, cu toate ale ei, s-a terminat/ vei simti ca prabusirea e singura consolare/ in momentul acela uita-te atent dupa lumina/ eu voi fi acolo
