De la Leibniz incoace, le este cunoscut psihologilor faptul ca elementele, adica ideile si sentimentele, care formeaza constiinta - asa-numitul continut al constiintei - sunt foarte complicate si se bazeaza pe elemente mult mai simple, in intregime inconstiente; din unirea lor ia nastere constiinta.
Jung. - C.
G.
Acelasi lucru este valabil pentru reprezentarile delirante, a caror aparitie este ciudata si neasteptata pentru pacient.
Halucinatiile arata foarte clar cum o parte a continuturilor inconstiente pot trece peste pragul constiintei.
A deduce asemenea fenomene dintr-o boala a celulelor creierului mi se pare superficial si nejustificat.
Primitivii pot avea viziuni si auzi voci, fara ca procesele lor psihice sa fie catusi de putin tulburate. apar si la anumite tulburari functionale, si nu doar acolo, ci si la oamenii normali.
Simpatizantii acestei teorii au trecut cu vederea faptul ca reprezentarile delirante, halucinatiile etc. ar fi cauzate de o boala a celulelor creierului. [] Mai demult, intr-o epoca materialista a psihiatriei, se credea ca toate reprezentarile delirante, halucinatiile, stereotipiile etc.
Filosofii de mai tarziu au acordat inconstientului locul intai ca baza a constiintei.
Leibniz amintise deja acele \'\'perceptions insensibles\'\', acele perceptii neclare pe care Kant le-a desemnat ca \'\'reprezentari umbrite\'\', care puteau ajunge in constiinta doar pe o cale indirecta.
De la Leibniz incoace, le este cunoscut psihologilor faptul ca elementele, adica ideile si sentimentele, care formeaza constiinta - asa-numitul continut al constiintei - sunt foarte complicate si se bazeaza pe elemente mult mai simple, in intregime inconstiente; din unirea lor ia nastere constiinta
