Ajuns la varsta de cincizeci si doi de ani si suspectat de o boala mortala, faimosul fotograf Andras Szabad se hotaraste sa-si rememoreze viata, pentru a o intelege mai bine el insusi.
Privirea fotografica a protagonistului, detasata pana la limita autismului, reuseste sa emotioneze si sa tulbure, iar constructia impecabila a naratiunii dovedeste inca o data calitatile de mare prozator european ale lui Attila Bartis..
Relatand povestea vietii lui Andras Szabad, Bartis ofera in acelasi timp o panorama a vietii din perioada comunista, adesea cenusie si sordida, dar si stranie, absurda, disperata.
Pana si viitoarea sa cariera internationala isi are originea - intr-un mod subtil si imprevizibil - in fotografia facuta intr-o seara, pe furis, unui cuplu ce face dragoste intr-un parc public.
Inevitabil, pasiunea lui ajunge sa se impleteasca, chiar foarte strans, cu viata erotica.
Face fotografii artistice, mai intai pe cont propriu, iar apoi ca ucenic al unui fotograf batran, care are un atelier pentru poze de legitimatii.
Renunta la scoala, are o relatie tensionata cu tatal sau, cu care locuieste intr-un apartament din Budapesta, si isi gaseste refugiul in arta fotografica.
Maturizat in Ungaria comunista a lui Janos Kadar, cu o mama pe care o adora, dar care moare devreme, si un tata fost detinut politic, Andras se arata refractar la lumea din jur.
Ajuns la varsta de cincizeci si doi de ani si suspectat de o boala mortala, faimosul fotograf Andras Szabad se hotaraste sa-si rememoreze viata, pentru a o intelege mai bine el insusi
