Cartea de fata imbraca forma unui (aparent) jurnal, a unei suite de consemnari cu caracter personal, fapte, istorisiri auzite de la altii, impresii de lectura.
Distinctii si premii ale Societatii Scriitorilor Targovisteni: Premiul \'\'Ion Ghica\'\' pentru jurnal - Jurnalul de la Marcona (2008)
Premiul \'\'Radu Petrescu\'\' pentru roman - Nastasia, un amor de aproape un an (2009)
Premiul \'\'Mircea Horia Simionescu\'\' pentru roman - O iubesc enorm, Domnule Judecator (2010) si Premiul \'\'Mircea Horia Simionescu\'\' pentru roman - Al treilea picior (2012)..
Este membru fondator al Societatii Scriitorilor Targovisteni si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
In 1986 obtine doua medalii de aur la Salonul \'\'Fotosport\'\' - Reus-Spania si, in 2010, la acelasi salon international, Medalia Salonului si Trofeul Comitetului Olimpic International.
Ca artist fotograf a expus la saloane si concursuri interne (Targoviste, Bucuresti, Oradea, Brasov, Botosani, Sibiu) si internationale.
Participari la expozitii de pictura, personale si colective.
Colaborari la \'\'Contemporanul\'\', \'\'Dambovita\'\', \'\'Litere\'\', precum si la revista \'\'Fotografia\'\' cu texte de teorie, critica si istorie a fotografiei.
Debut publicistic cu povestirea Motorul in ziarul \'\'Secera si ciocanul\'\' (1962). 1944) a fost profesor de desen pentru numeroase generatii de elevi.
Jurnalul unui profesor (2022) Absolvent al Facultatii de Arte Plastice din cadrul Institutului de Arte Plastice \'\'Nicolae Grigorescu\'\', Ion Marculescu (n.12 nov.
Volume publicate de Ion Marculescu: Cioara schioapa (1998) Quatrocente (2001) Nastasia, un amor de aproape un an (2007) Mesterul de oglinzi (2007) Jurnalul de la Marcona - Geneza (2008) O iubesc enorm, Domnule Judecator (2009) Al treilea picior (2011) Haralamba (2012) Spovedania (2013, poezie) Oglinzi zgariate (2013, poezie) Gumelnita (2014, poezie) Jurnalul de la Marcona - Insemnarile (2015) Turnul (2017) Exil la Tomis (2017, poezie) Dunavat (2018) Un fluture trecea strada (2020, poezie) 1989.
Cartea aceasta asaza vorbele rebele in povesti, adica exact acolo unde le este locul ca sa capete sens.
Toate astea sunt (sur)prinse aici intr-un fel in care exceptionalul devine firesc, iar firescul apare drept ceea ce este: o excrescenta pe care o putem \'\'duce\'\' doar pentru ca avem capacitatea de a ignora.
Suntem ceea ce vorbim, murim incet-incet din cauza a ceea ce nu putem rosti.
Istorisiri ale unor oameni obisnuiti se impletesc cu povesti ale unor oameni mai putin obisnuiti, pentru ca, pe de-o parte, viata este ea insasi o naratiune - uneori banala, alteori extraordinara -, pe de alta parte, suntem fiinte facute sa traiasca din vorbe, sa se lupte pentru a se face ascultate.
Este un fel de O mie si una de nopti - varianta dezvrajita, plasata intr-un registru fluid care impleteste tonul oniric cu relatarea cotidiana: ineditul survine din povesti de o concretete descriptiva.
Cartea de fata imbraca forma unui (aparent) jurnal, a unei suite de consemnari cu caracter personal, fapte, istorisiri auzite de la altii, impresii de lectura
