"Imi cunosc soarta.
Nu exista in sensul acesta carti mai superbe si in acelasi timp mai rafinate." (Friedrich NIETZSCHE).
Mi s-a spus ca e cu neputinta sa mi se mai lase din maini o carte de-a mea odata ridicata eu tulbur pana si odihna de noapte...
Eu vin din inaltimi pe care nici o pasare nu le-a intalnit in zborul ei, cunosc abisuri in care nu s-a ratacit inca nici un picior de om.
Eu nu resping idealurile, imi pun pur si simplu manusi in fata lor...
Fiecare realizare, fiecare pas inainte in cunoastere purcede din curajul, din duritatea fata de sine insusi, din puritatea morala fata de sine insusi...
Eroarea (credinta in ideal) nu este orbire, eroarea este lasitate...
Eu nu sunt om, eu sunt dinamita." "Cat de mult adevar suporta, cat de mult adevar indrazneste un spirit? Aceasta a devenit pentru mine, in tot mai mare masura, unitatea de masura a valorilor.
Candva se va lega de numele meu amintirea a ceva monstruos - a unei crize cum nu a mai existat pe pamant, a celei mai profunde ciocniri de constiinte, a unei decizii conjurate impotriva a tot ceea ce se crezuse, se ceruse, se considerase sfant pana atunci. "Imi cunosc soarta
