„Cand am scris Vreau alta realitate, Arta, Merg pe mana ta , aveam o tensiune a limbii care ma domina prea mult.
El mimeaza insa spiritul unor limbaje poetice, incercand sa reinventeze forme noi.“ - Raluca Duna.
Pop „ Constantin Iftime este un explorator al limbajului poetic, un explorator a rebours, care reface traseul istoriei poeziei, incepand cu poezia clasicismului Antichitatii greco-latine, trecind prin poezia romana minora, prin vizionarism, romantism, expresionism, prin senzualism, primitivism, minimalism, suprarealism, hiperrealism etc.
Care insa trebuie crezut pe cuvint atunci cind afirma: «Sparg codurile atator stiinte ale naturii mele intunecate».“ - Ioan Es.
Si totusi, gravitatia poetica tine intreg acest univers frematator intr-o secreta unitate de sine, sugerindu-ne ca, in momentele de maxima autenticitate, creatia este chiar mai puternica decat creatorul ei.
Oricum, am scris cu mare pasiune despre aceste rataciri.“ - Constantin Iftime „Atat de convulsiva si de plina de energii dezlantuite este poezia lui Constantin Iftime , incat seamana cu ceea ce, in viziunea cosmologilor, reprezinta primele secunde de dupa nasterea Universului: totul se afla intr-o continua, involburata prefacere, ceea ce se coaguleaza se descompune pe loc si aproape simultan reintra in noi si noi configuratii.
E o alta realitate, dar de data asta e vizibila nu numai la nivelul limbii, ce se rasfata in culcusul ei ascuns.
In Elefantul de cimpie continui ce am inceput in Vreau alta realitate…, parca mai atent la ceea ce s-ar spune ca este o viziune, care te face sa te avanti si sa te joci si mai mult.
Acest orgoliu al marginalitatii il simtim imperial peste tot azi.
Mi-l luam si ca ajutor ca sa vorbesc indirect si polemic, plastic si in exces, la adresa artei minimaliste, atat de stapinitoare, deja mecanica, cu inima uscata de orgoliu, uratita de stiinta rafinamentului genului ei minor.
Parca ma adresam numai lui din supunere.
Cineva a spus ca-i o limba atomica, altul ca-i a profetului exterminator, citat de mine, Marele Intelect, cel care vorbeste ciudat despre lumea Rasaritului meu, mistic si contorsionat de prezent.
Nu inaintam.
Ramaneam suspendat in miezul unei explozii. „Cand am scris Vreau alta realitate, Arta, Merg pe mana ta , aveam o tensiune a limbii care ma domina prea mult
