Pe cand avea numai douazeci si sase de ani, Principesa Elisabeta de Wied a avut curajul sa plece din Germania natala intr-o tara indepartata si aproape necunoscuta, fara sa stie la acea vreme ca avea sa-i devina cea dintai regina.
regina Elisabeta, sau Carmen Sylva - dupa pseudonimul literar -, a fost o femeie fascinanta, atipica pentru vremea ei, moderna in gandire, puternica si ambitioasa, de o forta si de o sensibilitate care i-au uimit pe contemporani si care ne pot inspira pana in ziua de astazi..
Cutezatoare si generoasa, ea a devenit o protectoare a artelor, cunoscandu-i, printre altii, pe Vasile Alecsandri, pe George Enescu si pe Mihai Eminescu, cu care unele guri spun ca regina-poeta ar fi avut parte de o intamplare nu tocmai magulitoare...
Dupa castigarea razboiului si incoronare, regina Elisabeta si-a ascultat glasul launtric si s-a dedicat scrisului, lucru excentric pentru o Suverana a acelor timpuri.
Ba uneori chiar le-a purtat de grija ranitilor, lasand deoparte straiele si podoabele unei suverane, imbracandu-se in demnitatea unei regine gata sa faca orice pentru poporul ei.
Apoi, in timpul razboiului ruso-turc din 1877, care avea sa le aduca romanilor independenta fata de otomani, Elisabeta a luat asupra ei organizarea spitalelor de campanie si a receptiilor oficiale din Capitala.
Si-a pierdut singurul copil pe vremea cand micuta principesa Mariuca nu avea decat patru ani.
Viata nu i-a fost deloc usoara.
Iar cand seara se lasa peste castel, adora sa se dedice filosofiei si picturii alaturi de tatal ei, Hermann de Wied.
E drept, facea parte dintr-o familie princiara - dar asta nu o impiedica sa alerge fara astampar cat era ziua de lunga.
Dar cu mult inainte sa plece pe acest drum impreuna cu sotul ei, Carol I, Elisabeta a pasit in viata ca o simpla fetita.
Pe cand avea numai douazeci si sase de ani, Principesa Elisabeta de Wied a avut curajul sa plece din Germania natala intr-o tara indepartata si aproape necunoscuta, fara sa stie la acea vreme ca avea sa-i devina cea dintai regina
