Spunem ca iubirea e trecatoare si pasagera, dar oare asa este, sau noi suntem cei care suntem nestatornici si lipsiti de substanta? Poate ca ne-am uitat in directia gresita.
Ce a mai ramas din identitatea noastra, cine suntem, cand toate secretele noastre ascunse au fost scoase la iveala si aratate tuturor? Am mai fi noi insine daca n-am avea nevoie sa ne ascundem, sa rugam sau sa pretindem? Ce fel de libertate apare atunci cand ne iubim suficient de mult pe noi insine, incat sa cucerim si sa stim cine suntem si sa avem curajul sa fim potentialul nostru cel mai maret?.
Este o carte care ne permite sa ne vedem reflectati intr-o oglinda, vulnerabili, sub ochii adevarului si ai sinceritatii brute, raniti de propria noastra mana si lipsa de cunoastere.
Cartea aceasta exploreaza aceste intrebari si gaseste secretul la paradoxul iubirii, descoperind ceva ce am trecut tot timpul cu vederea despre noi insine.
Poate ca raspunsul e chiar in noi, in persoana care adesea e un strain pentru ea insasi, o mascarada de protectivitate care a uitat cine e cel care poarta capa si masca in piesa.
Spunem ca iubirea e trecatoare si pasagera, dar oare asa este, sau noi suntem cei care suntem nestatornici si lipsiti de substanta? Poate ca ne-am uitat in directia gresita
